Te duci

Te duci, și cum zâmbești nepăsătoare,

M-abat din cale și mă simt murind...
Pierdut spre tine brațele-mi întind
Ca-n urma unei viziuni fugare,
Dar nu mai pot în ele să te prind.

Te duci, – și ca o umbră rătăcită
Te voi dori în zilele pustii,
Te voi striga în nopțile târzii,–
Și-n veci voi plânge vârsta fericită
Când nu știam ce-nseamnă a iubi!

O, dulce fericire risipită!
De ce-ai venit și pentru ce-a fost scris
Să-mi schimbi tu viața-n iad și-n paradis?
Te duci, și simt pe fiece clipită
Că pierd în tine cel din urmă vis...

Șt. O. Iosif