Dimineaţă
bălaie, lipeşte-ţi pletele tale moi
de-obrajii
mei, şi respiră neatinsă,-n tăcere.
Departe, tot
mai departe, îşi deschide pământul uriaşa sa cupă,
renăscută din
noapte.
Cu limpezi
aripi coboară
miracolul, ca
o enormă gânganie,
uşor atingând
peceţile ce se deşteaptă
fără vreo
presimţire.
Karin Boye
Traducerea
Veronica Porumbacu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu