Într-o clipă...

Fiecare dimineață își are șireturile ei. 
Cred că acesta este motivul pentru care finalul poemului este atât de puternic. 
Pentru că șireturile nu mai sunt doar șireturi. Devin ceea ce ne pregătește pentru ziua care începe. Pentru unii sunt pantofii de lucru, pentru alții bastonul, o cană de cafea, un semn al crucii, deschiderea unei ferestre, un caiet pe care îl așază pe masă. (Eli G.)

CPA – Dorin Popa

într-o clipă, parcă aș putea urca munții

în clipa următoare,

parcă zăresc cimitirul

și mă mir

că între cele două nu sunt ani,

nici luni,

nici măcar o zi,

doar o bătaie mai grăbită a inimii,

așa am fost de când mă știu

atât de puțin desparte puterea

de sfârșeală,

încrederea de teamă,

primăvara de frunza care cade

totuși, în fiecare dimineață,

îmi leg șireturile

ca un om

care încă nu știe

unde merge

Iedera și cireșul

 

CPA – Kati Fodor

Iedera și cireșul:
El umbrind-o cu privirea
În arșița amiezii.
 
Soția oarbă a pictorului
Simțind miros de miere
(Ca al sulfinei)
Amintindu-i
Un câmp pictat de
Solstițiul trecut,
Și mai simte
Miros de scorțișoară –
Vechiul cartier
Din care a rămas
Doar acest tablou
Înfățișând o brutărie
(rama cu
împletituri de vițe,
probabil albastră),
Aude sunetul apei
Lunecând de pe
Un braț gol,
(un fluture
iese din noapte
în zbor grăbit),
Liniștea somnorosă
Învăluind glastra
Cu iriși,
Merele pe o tipsie
De aramă,
Ștergarul brodat
(lucrătura ce se destramă –
să fie vântul prea tăios,
să fie soarele prea fierbinte?).
Din alte încăperi, zgomote,
Acorduri întrerupte, neclare,
Știrile zilei și glasul nepotrivit
De vesel al cuiva.
(un roșu întunecat,
nuanțe de brun
mergând inexorabil
către negru).
 
Atingând pânzele
Pe jumătate pictate…
Cândva, la început,
A numit-o Saskia,
Nu neapărat întâmplător…
În clarobscurul cu miresme:
Cununa Florei ofilindu-se,
Veșmintele lui cu discrete
(și amețitoare) urme de fum,
Miros de rășină
Dinspre trunchiuri de pin
Încălzite de amiază,
Atât de ușor de încurcat
Cu o adierea murelor coapte,
Închipuirea în locul vederii
Ca o nuia de alun
Arătând spre locul unde
Trebuie săpată fântâna.
Pe umerii lui, praful străzii,
Altminteri, polenul
Atoatecuprinzător
Și ochii unei libelule
Oglindind apusul –
Trupul ei sfărâmat
Din greșeală
Pe când închidea
Cutia cu pensule.
Katia Fodor
Iulie 2026

Sonetul aducerii aminte

CPA – Adrian Vasile Iftime

Cine poate să îmi stingă dorul
Ceasul de perete iar mă minte
Mai ucid vreo două, trei cuvinte
Cine să-mi ghicească viitorul?

Azi sunt în bătaia unei flinte
Vrea căderea să-mi oprească zborul
Și străbat o lume cu piciorul.
Azi de tine îmi aduc aminte.

Iar pe străzi pustii se-ntâmplă încă
Să-ți zăresc privirea totuşi tristă.
Cățărat e timpul pe o stâncă

Anii mei prin anii tăi există
Cât e nemurirea de adâncă!
Câte vieți încap într-o batistă!

Adrian Vasile Iftime
24 iulie 2026

Joaca jocului. Tripticul filosofilor

Îmi place mult această filosofie pe înțelesul tuturor – filosofie respirabilă. Nu cere cititorului să fie filosof. Îi cere doar să fie curios și să aibă un dram de umor. (E. G.)

Joaca jocului. Tripticul filosofilor
 
Confucius

confucius ronțăia toată ziua fulgi de ghimbir
nu de-aici a izvorît însă adînca sa înțelepciune
i-a dat putere trupului să o poarte demn prin lume
și i-a dăruit o respirație minunat de parfumată
 
Socrate

niciodată vinul de cucută n-a fost mai dulce
decît în noaptea ateniană în care divinul socrate
s-a despărțit de prieteni de lume și a salvat onoarea
singura sa avere în afara ghidușei înțelepciuni
 
Kant

oamenii își potriveau ceasornicele după domnul kant
domnul immanuel kant din kaliningrad după cum
observa sagace un prieten din îndepărtatul trecut
dar rațiunea pură n-are nimic în comun cu ora exactă

Liviu Antonesei
 
26 Iulie 2026, în Iași

Cititor pînă la capătul lumii

citesc recitesc mereu nu în ordine cronologică alfabetică
nu cu metodă brevetată pe sărite cu reveniri la întîmplare
ca și bravul autodidact personal al lui jean sol partre
se întîmplă să mă întîlnesc adesea în gînduri cu oamenii mari
azi rushdie ieri philip roth mîine poate bătrînul tacitus…
valorăm cît poveștile pe care le putem căra cu noi prin lume
valorăm cît povestea lumii dacă pătrundem între filele sale
da poveste pe care o spunem o auzim din clipele facerii
și pînă la ultima silabă ce va răsuna peste lumea finală.

amin în numele ei. amen. omen. amen omen.

Liviu Antonesei 

25 iulie 2026, în Iași

Puține povești de iubire ajung să se coacă

 

CPA – Dorin Popa

puține povești de iubire ajung să se coacă

cele mai multe înfloresc frumos,

orbitor uneori,

și se sfârșesc înainte de vreme,

ca fructele culese prea devreme,

din nerăbdare

sau ca acelea uitate prea mult în frig

 

iubirea nu se măsoară după început, începuturile știu aproape toate

să fie splendide

 

delicat e atunci când frumusețea

încetează să mai fie o surpriză

și trebuie să devină o alegere

 

iubirile nu trec de această vamă des,

pentru că nu au răbdare să crească

odată cu viața lor

 

iubirea e un fruct al timpului,

nu doar al emoției,

iar fructele timpului

sunt cel mai greu de cules

 

povestea de iubire nu se împlinește

atunci când doi oameni se găsesc

doar,

după ce mulți ani,

încă se mai descoperă unul pe celălalt

 

maturitatea iubirii

este o operă de artă uluitoare,

pe care scenele lumii noastre

nu știu s-o joace

 

lumea noastră

nu mai are o scenă potrivită

Darul adevărat dintr-un loc fără de loc

Un poem care încearcă să răspundă unei întrebări foarte vechi: 

ce înseamnă să dăruiești cu adevărat?

Libertatea… da, libertatea!

darurile lor nu sînt de preț se împuținează se risipesc
înainte să ajungă la cei mult doritori să le primească
dăruind vei dobîndi părintele nicolae nu citează bine
cerea ceva în schimb pretindea întoarcerea darului
un tîrg o tocmeală cititorii eseului despre dar de mauss
darul adevărat se oficiază dintr-un loc fără de loc
dăruind te vei elibera te vei elibera de iluzia puterii
de gîndul vinovat al unui bine săvîrșit din cunoaștere
plutește deasupra a toate fii liber și oferă-le libertatea
chielea pe băț și libertatea atît se poate atît poți oferi
nu toți și-o pot smulge cu lăcomie de unii singuri…
atunci se va încheia risipirea din sufletele lor golite!

Liviu Antonesei
21 Iulie 2026, în Iași