Străina

Ce caut eu în seara asta

Aici, cu tine în priviri?

Să te iubesc şi să urăsc

Atâtea linii când respiri?

Ce demon te-a născut aproape,

Ce înger mi te-a dat aşa,

Să pot spera când mă priveşti…

Frumoasa mea, străina mea?

Ce caut eu, arzând în toate,

Să mă îngrop în ochii tăi

Doar desenând pe jumătate

Un rest pierdut din anii mei?

Şi întrebarea nerostită

M-a-nnegurat o clipă cum

E ochiul unui cer de iarnă…

Acum, eu tac, ce-ai vrea să spun?

Atunci când te vei pierde-n noapte

După spectacolul sfârşit,

Să ştii c-am vrut să plec cu tine…

Dar te-ai grăbit, dar te-ai grăbit…

Andrei Maftei

Pilde

Ziua abia a început și... este deja șase seara.

Abia a sosit luni și este deja vineri... și luna s-a terminat deja... și anul aproape s-a încheiat.

... și deja 40, 50 sau 60 de ani din viața noastră au trecut.

... și ne dăm seama că ne-am pierdut părinții, prietenii.

... și ne dăm seama că este prea târziu să ne întoarcem...

Deci... să încercăm oricum, pentru a profita la maximum de timpul care ne-a mai rămas...

Să nu încetăm să căutăm să avem activități care ne plac...

Să punem ceva culoare în griul nostru...

Să zâmbim lucrurilor mici din viață care ne-au pus balsamul în inimă.

Și, în ciuda tuturor, trebuie să continuăm să profităm cu seninătate de acest timp care ne rămâne. Să încercăm să eliminăm „după” ...

O fac după... Voi spune după... Mă voi gândi la asta după...

Lăsăm totul pentru mai târziu de parcă „după” ar fi fost al nostru.

Pentru că ceea ce nu înțelegem este că:

după aceea, cafeaua se răcește...

după aceea, prioritățile se schimbă...

după aceea, vraja este spartă...

după, sănătatea trece...

după aceea, copiii cresc...

după aceea, părinții îmbătrânesc...

după aceea, promisiunile sunt uitate...

după aceea, ziua devine noapte...

după aceea, viața se termină...

Și atunci este adesea prea târziu... Deci... să nu lăsăm nimic pentru mai târziu...

Pentru că așteptând mereu până mai târziu, putem pierde cele mai bune momente,

cele mai bune experiențe,

cei mai buni prieteni,

cea mai buna familie...

Ziua este astăzi... Momentul este acum...

Nu mai suntem la vârsta la care ne putem permite să amânăm ceea ce trebuie făcut imediat până mâine.

Jacques Prévert

O versiune

 ... cu prețul unor înterpretări

uitasem că n-aveam dreptul să

 

schimb culoarea lentilelor de contact

 

prin ochelarii fumurii

 

privesc lumea altfel

 

în loc de mulțumire

 

rătăcesc ziua

 

noaptea

 

ce vorbe mai scapă pe-alături

 

ce blestem

 

nici semn de revoltă în ascuns

 

dacă nu mi se zbate pleoapa stângă...

 

nici ceasul nu mi-a sunat încă

 

 

Eli Gîlcescu

* * *

ascuns în tine

adevărul calea și viața

la ore și geografii repetabile

pompa de idei și pompa de simțuri

sau poate invers

până la primul adevăr ce se prelinge din tine

ca o apă vie

ca o renaștere

ca o eliberare

și totuși

ascuns în tine

cu alte instrumente de sterilizat

și cu alte tehnici de extracție

adevărul calea și viața

Dan Mircea Cipariu,

21 august 2021

Remember de primăvară

poetul a-muşina

un verb colţuros

care-i ţâşnea

dintr-un os

 

pe umăr, adjective

încolţiseră proferând invective

din talpă ieşea o figură de stil

fudulă aidoma unui pistil

 

mai leneş decât Domnul

e doar poetul

clefăi un palimpset homuncul

spărgându-i pieptul

 

mută-l de-aici, din insectar

 la tine-n palat de cleştar

femei, alcool, avatar

lasă-ne nouă în galantar

 

şi rupe ceru-n două

doi codri mari de pâine

s-aveţi şi azi, s-aveţi şi mâine

întocmai cum vă place vouă

 

Tu, poezia lumii

el, lumea poeziei

 

Sergiu Vâlcu

Clipa care desparte

 

Dorin Tudoran – Triptic/ in memoriam Géza Szöcs

ușa

mor cu mâna pe clanță

și nu știu dacă

ușa

dă înăuntru sau în afară

și tocmai asta

mă omoară

 

Dorin Tudoran

* * *

Daniel Vorona 

:dacă îmi cumpăr cămașă nu-mi rămân bani pentru apă și

pentru curent electric — dacă îmi cumpăr

farfurii și țigări nu-mi rămân bani pentru femei — să-mi

cumpăr lemne carte femei sau o lumânare?

.

ciorile mi-au mâncat toate ouăle și nimeni nu a

scos o vorbă nimeni nu a stins un trandafir întru

apărarea mea ciorile mi-au mâncat toate ouăle

.

— pentru că am obosit

șterg

puful de pe o piersică —

guvernul meu rigid și ateu

e singur

și este pe patul de moarte

.

pe unde umblați voi fiice dulci ale lui brâncoveanu stanca

maria ilinca safta anca bălaşa smaranda?

* * *

Cercul Poeților Apăruți – Poeme de dragoste  

Mă voi întoarce, mă voi întoarce,

Mă voi întoarce, nu e nicio-ndoială.

Clipele se vor preface în năsturașii rochiei tale,

Iar tu ai să ieși la poartă să mă aștepți.

Drum îmi voi face prin mijlocul uitării;

Și am să vin.

Lacrimile am să le dau la o parte

Cu dosul palmei și te voi privi.

Și rândunelele la fel se întorc

La picătura de glod, și la firul de iarbă;

din care e făcut cuibul lor

Și trenurile dorm tot în ultima stație.

Și eu vin să-mi apropii buzele de buzele tale,

Mâna prin părul tău

să mi-o plimb.

Și frica am să ți-o sperii.

după cum și imaginea se sperie-n apele-n tremur.

bucuria am să ți-o bucur

cu o lună de primăvară

Împodobită de stele. Necazurile vieții

Le-om face blânde ca zâmbetul,

ca durerea,

ca sinceritatea.

Mă voi întoarce, mă voi întoarce fără-ndoială,

nu precum spaima bătăilor în ușă,

nici ca scrisoarea strecurată pe dedesubt.

mă voi întoarce ca focul de blând, sălbatic

ca focul. Ca focul de cald. Nebun și ager ca focul.

mă voi stinge cu tine cum se stinge și focul.

Visar Zhiti

Traducere Luan Topciu