Cercul Poeților Apăruți – Poeme de dragoste
Mă voi întoarce, mă voi întoarce,
Mă voi întoarce, nu e nicio-ndoială.
Clipele se vor preface în năsturașii rochiei tale,
Iar tu ai să ieși la poartă să mă aștepți.
Drum îmi voi face prin mijlocul uitării;
Și am să vin.
Lacrimile am să le dau la o parte
Cu dosul palmei și te voi privi.
Și rândunelele la fel se întorc
La picătura de glod, și la firul de iarbă;
din care e făcut cuibul lor
Și trenurile dorm tot în ultima stație.
Și eu vin să-mi apropii buzele de buzele tale,
Mâna prin părul tău
să mi-o plimb.
Și frica am să ți-o sperii.
după cum și imaginea se sperie-n apele-n tremur.
bucuria am să ți-o bucur
cu o lună de primăvară
Împodobită de stele. Necazurile vieții
Le-om face blânde ca zâmbetul,
ca durerea,
ca sinceritatea.
Mă voi întoarce, mă voi întoarce fără-ndoială,
nu precum spaima bătăilor în ușă,
nici ca scrisoarea strecurată pe dedesubt.
mă voi întoarce ca focul de blând, sălbatic
ca focul. Ca focul de cald. Nebun și ager ca focul.
mă voi stinge cu tine cum se stinge și focul.
Visar Zhiti
Traducere Luan Topciu
Visar Zhiti
RăspundețiȘtergereFără tine
Atâta vreme fără tine încât
Timpul s-a agățat ca negura
prin tufișurile unui țărm părăsit.
Atâta vreme fără tine încât
până și pomii s-au sălbăticit,
fructele au devenit amare, țepoase.
Atâta timp fără tine încât
Până și stelele s-au făcut colb...
În fuga-mi nebună, chiar dacă stăteam
împietrit.
Atâta timp fără tine și totuși
nu te-am uitat – poate nu te mai recunosc,
Atâta timp fără tine încât
fața mi-a fost năpădită de păr,
cu colți și cu gheare m-am pomenit.
Nici tu nu mă mai recunoști. Frică o să-ți fie de mine.
După lacrimi poate mă vei recunoaște.
Cuiburile goale
Sunt multe, multe cuiburi de rândunici,
la rând, unul după altul,
sub un acoperiș de toamnă, lângă ape. Cuiburi
pustii ca durerea din ochii tăi mari,
profunzi, unde fața dragă nu mai apare în iris.
Nu le pot suporta cuiburile, așa goale, unul după altul,
Când inima mi-e plină
de fâlfâiri de aripi.
Cu anume ce le pot înlocui, româncă dragă,
Frumoasă și tragică
precum infidelitatea conjugală?
Bocănitul tocurilor tale
pe monotonia trotuarului zilelor?
Se pot schimba în ciripit,
să umple neantul,
ce seamănă cu aceste cuiburi goale?
Nu pot pleca din România
dacă nu prind viață
Așa, la rând, toate,
aceste fire de iarbă uscate, înnoroite –
aceste văgăuni moarte ca anii din urmă ai omului.
Sărutul absent –
lipsa cuiburilor
crăpate pe-alocuri ca ridurile în jurul sfârcurilor.
Nu cumva sunt sânii tăi fixați în zid, acele cuiburi?
V-am înzidit;
ca balcanici ce suntem,
cum ne jucăm noi cu iubirile?!
... sânii afară, roși
de dinții înfrigurărilor și amanților,
de unghiile întâlnirilor crescute de atâtea despărțiri,
de vinul vărsat pe ele într-o seară de fericire,
de supturile copiilor care nu s-au născut, dar și
ale taților care tot timpul se duc...
Rămân în zidul rece cuiburile goale.
Oare ce văd așa: schelet de rândunică
Sau foarfeci căzute pe jos,
Ce vrei să tai, să sfâșii?...
Să reazăm capul pe umărul tău,
după care continuă Carpații
ce nu simt durerile,
de aceea nu mor, dar nici nu trăiesc.
Poate sunt sânii umflați ai țărăncii care-a murit
lăuză, munții...?
Nimic nu pot gândi,
Simt capul greu –
cuib căzut din ziduri de nevăzuți
care apar atât de des în viață.
Ce dorințe se îndreaptă cu repeziciune spre tine
și de ce te temi de goliciunea cuiburilor?
Cum ard în josul burții, ca o durere
Inexplicabilă chiar pentru un ginecolog.
Toată din lapte și lumină ești tu,
Încărcată cu dorințe noi; te apropii
străinului ce va pleca departe de-a pururi.
Ah „de-a pururi“
este și mai departe
decât toate depărtările și mai străin decât străinul!
Dar nu ascunde acestei clipe roșul buzelor
cu batista românească; nu cred
s-o păstrezi doar pentru atât. Ea este o aripă
în poșeta ta. Fără acea aprindere de sânge
pe buze,
fără acea înfrigurare, mai rănită mi-ar fi fost viața.
Doamnă! Pe mine m-au făcut bărbat rănile,
nu știu dacă și mai deștept,
dar mai îndrăgostit, cu siguranță!
(Curtea de Argeș, dată uitată)
* * *
Şi stelele mor,
Dar în cer nu-s morminte
Luminile stelelor moarte
Călătoresc împreună
Cu ale stelelor vii.
Traducere Luan Topciu