mai 26, 2016

Absență


Trupul meu se scurge din tine strop cu strop.
Chipul meu pleacă în untdelemnul de taină,
mâinile mele pleacă precum argintul viu,
picioarele pleacă în doi timpi de pulbere.
Totul pleacă din tine, totul pleacă din noi!
Pleacă glasul meu care era pentru tine
clopot izolându-te de tot ce nu eram noi.
Pleacă gesturile mele care se depănau
ca suveica ţesătorului sub ochii tăi;
pleacă privirea mea ce-şi aducea
în licăriri ienupărul şi ulmul.
Plec din tine odată cu răsuflarea ta
în căldura umedă a trupului tău plec.
Plec din tine în veghere şi-n somn;
Până şi-n amintirea cea mai fidelă, mă şterg
şi devin în memoria ta asemeni
celor ce nu s-au născut niciodată.
Chiar de-aş fi sângele tău, aş pleca în lucrul mânilor tale,
şi-n gura ta de must;
chiar de-aş fi în măruntaiele tale, aş fi ars
în paşii tăi pe care nu-i mai aud
şi în patima ta care bate în noapte
ca nebunia mării solitare.
Totul pleacă din noi, totul pleacă din noi!

Gabriela Mistral

mai 07, 2016

Dacă

Dacă va fi să fiu apă,
Am să învăț din oglinda lacului
Toate poveștile de iubire ale stelelor.
Dacă voi fi piatră
Am să învăț toate firele de nisip
Să facă dragoste,
Până va crește din ele un munte,
Dacă voi ajunge lemn
Am să pun frunzele să-mi vestejească durerea,
Florile să-mi împrăștie gândurile,
În nevăzutul vânt al timpului...
Cînd voi fi din nou suflet,
Am să-ți dăruiesc
o floare
un căuș de apă
o piatră.
Am să te rog să nu te desparți niciodata de mine.
Când nu voi mai fi lângă tine,
Dan Stoica, 2011