acolo unde ai rămas tu
începe acum acasă al meu,
sus la mormânt
unde arborii ating cerul
urlând.
doi copii aleargă spre mine:
nico, te iubim.
sunt un fel de mamă
un substitut, m-am obișnuit…
unul mă-ntreabă ce vedete
am mai întâlnit,
eu îl întreb la ce se uită,
la desene animate, răspunde
păi, m-am întâlnit cu spongebob
și cu cei trei urși din aventurile fraților urși.
mă întâmpină mama, cu povești
despre trei băieți care bat toaca
din trei colțuri ale satului, dimineața și seara.
și mama a bătut cândva toaca…
unchiul a încercat să o spânzure pe mătușa
au obosit amândoi în drumul spre ștreang,
păcat, și-a spus el în gând, păcat
de cavoul proaspăt construit,
nu-i stă bine fără cadavru.
și-a vărsat durerea în alcool și amor,
în amorul pentru o altă femeie,
stigmatizată pe o listă a rușinii
la căminul cultural.
însă dragostea e oarbă, ce contează un sifilis?
tata? tata e gelos
pe tânăra cu care s-a iubit pătimaș
acum niște ani, ea nu-l mai vrea,
se iubește în schimb cu alții, cu mulți alții…
de asta e supărat tata și a luat decizia
să n-o mai lase să ia apă de la
fântâna din fața porții noastre:
n-are decât să moară de sete.
mi-a mai povestit mama,
dar s-a înstrăinat și ea
și lumea ei se scaldă
în același râu sărat
cu lumea mea.
