poarta cerului stă prăbușită-n mine
în perții grotei bate cuie timpul
frumusețea ieslei plină de suspine
scurge-n trupul meu foamea și nisipul
în perții grotei bate cuie timpul
frumusețea ieslei plină de suspine
scurge-n trupul meu foamea și nisipul
pământească-i lumea s-a născut altar
arde clipa-n mine ca un somn de veghe
lacrimile mamei scurse-ntr-un pahar
zămizlește lumii pruncul nepereche
arde clipa-n mine ca un somn de veghe
lacrimile mamei scurse-ntr-un pahar
zămizlește lumii pruncul nepereche
apele sunt oarbe dorm în trupul meu
dorul nebuniei stă-n mansarda sorții
pe o cruce moare Fiu de Dumnezeu
se-nvelesc tâlharii în tăcerea morții
dorul nebuniei stă-n mansarda sorții
pe o cruce moare Fiu de Dumnezeu
se-nvelesc tâlharii în tăcerea morții
stăm tăcuți la
cină moartea-i jefuită
de un ochi al Iudei cu tăcerea tristă
de un ochi al Iudei cu tăcerea tristă
Oradea, 22.12.2019
Era un tumult în ea, care-i lega sufletul dragostei de sufletul copilăriei din noaptea Crăciunului. Aceeaşi atingere de taină, aceeaşi depăşire a obişnuitului sufletesc, acelaşi contur de mirări, ş-acelasi monolog care simplifică sufletul, dându-i o intensitate de clopot care sună, amplificându-se prin unda muzicală. Atunci spunea mereu, cu dinţi de lapte: A venit Moş Crăciun! A venit Moş Crăciun! Şi era mică printre jucării. Acum gândul femeii spunea: Sunt cu el! Sunt cu el! Şi era fericită până la nelinişte şi spaimă: ş-atunci, ş-acum.
RăspundețiȘtergereIonel Teodoreanu în Tudor Ceaur Alcaz