Din frumusețe

nu vom muri nicicând. noi suntem
dintre cei care au auzit
țipatul răniților mult după ce războiul s-a sfârșit
am văzut chipul

ratării de la mijlocul vieții
când pătuțurile copiilor au fost înlocuite
cu rafturi.
Baudelaire. albatroșii din gips.
Thomas Merton. plantele cățărătoare de cameră

an după an creștem frunze mari de lămâi
semințele călătoresc adânc sub pământ

prin capul meu câteva cuvinte se vânează
între ele flămânde. nicio satisfacție în asta
nicio bucurie

îmi pare că nici nu mai sunt
mă las pe genunchi
îmi privesc umbra ca pe un animal
de pluș amestecată cu sânge și bruși. plâng
plânge.
mă înalț să te-ajung

fața ta seamănă cu o statuie
în stradă
trecătorii caută emoția pură. piața e invadată
de oameni. plouă. adorm în picioare

you’ve died a hundred times
lumina nu mai e la fel
o purifici fiindcă nu poți s-o zdrobești
ca pe-un muc de țigară

dintre toate clopotele orașului
numai unul se roagă

dintre toate apele curgătoare
numai una se agață de podul acesta în formă de brațe

nu va mai fi un alt sfârșit
l-ai trăit cu fiecare scrisoare scrisă
și apoi distrusă

repetă după mine
din frumusețe am venit
acolo mă voi întoarce

AdelaRachi