„Talentu
mi-a sărit în ochi!“ spune scriitorul Liviu Antonesei pe blogul său. „În
cei 40 de ani cât am condus reviste, una din preocupările mele a fost să
descopăr și să sprijin talente, mai ales tinere,
dar nu exclusiv, am descoperit și autori care ieșeau din tinerețe.“
L-am
cunoscut virtual în Sfânta zi de Moș Nicolae. Ziua când darurile merg din mână în mână, din ochi în ochi.
Este
din Focșani. Are 17 ani. Clasa a X-a.
Poezia lui, cu
expresie dulce pe alocuri, vă este dedicată în preajma Sfintei Sărbători a
Crăciunului, precum și cu ocazia Noului An. (Eli Gîlcescu)
Sărbători
fericite!
Poem
din scutece
Iubito
zugrăvesc
în suflet pereții
cu
toată paleta de culori
mă
încarc cu sexualitatea universului
pentru
o clipă sunt în brațele necunoscutului
în
care acel copil interior urlă
vrea
lapte
vrea
să îi schimb scutecul
să
îi alin grijile
în
care aleargă semifabricat
după
o lume inocentă, dură
dar
ce nu vrea...
mă
scufund în fântâna cu vise
în
care mă îmbăt cu iluzia mirajului
eu
nu mai sunt lângă tine spiritual
complet
gol
îmi
pipăi cu buzele și degetele
goliciunea
din naștere
Alexandru-Eusebiu
CIOBANU
* * *
număr nopțile
obosite de atâta insomnie
în limanul de gânduri
nici eu nu înțeleg ce e cu mine
în cameră dau de corpul meu
hipnotizat alerg ca un nebun
către luminițele de la capătul tunelului
pe drum oasele mele devin un morman de frunze
mă îngrop singur într-un referat de iluzii
invoc spiritele
caria se naște, trăiește și moare
mâna din mine mă trezește
e ziuă, a trecut noaptea
prea repede
pe foi am înșirat doar goluri sigilate
în limanul de gânduri
nici eu nu înțeleg ce e cu mine
în cameră dau de corpul meu
hipnotizat alerg ca un nebun
către luminițele de la capătul tunelului
pe drum oasele mele devin un morman de frunze
mă îngrop singur într-un referat de iluzii
invoc spiritele
caria se naște, trăiește și moare
mâna din mine mă trezește
e ziuă, a trecut noaptea
prea repede
pe foi am înșirat doar goluri sigilate
Alexandru-Eusebiu
CIOBANU
Ardere
gunoaiele
înnobilează
sufletul
mințile
sunt bolnave
bisericile
crapă
fără
niciun Dumnezeu
demonii
scormonesc Karma
plângem
la icoane
ne
frământăm...
preoții
destramă tradițiile
ardem,
ardem precum o lumânare
plină
de îndoială
Alexandru-Eusebiu
CIOBANU
* * *
Mâine
dacă lacrimile o să fie scormonite
mâna de oase nu o să știe
sub pașii noștri
amprentele
într-un soi de tăceri
ne agităm în marea minciună de gloanțe
înconjurat de nebunia salcâmilor
frica se avântă în doruri
eu, tu sau noi suntem clipa
într-un ocean de libelule
ah, ce barbar e jocul divinităților
ne întâlnim naivi pe scara LUI
în sângele și vocea
vădit supărată
eu nu știu dacă mâine
va mai răsări din somn soarele
dacă lacrimile o să fie scormonite
mâna de oase nu o să știe
sub pașii noștri
amprentele
într-un soi de tăceri
ne agităm în marea minciună de gloanțe
înconjurat de nebunia salcâmilor
frica se avântă în doruri
eu, tu sau noi suntem clipa
într-un ocean de libelule
ah, ce barbar e jocul divinităților
ne întâlnim naivi pe scara LUI
în sângele și vocea
vădit supărată
eu nu știu dacă mâine
va mai răsări din somn soarele
de acolo din întuneric
RăspundețiȘtergeremoartea nu s-a mai trezit
pentru a se spovedi
a închis ochii fără a vedea
cum strigoii beau sângele camerei goale
cum Baal umblă printre atâtea lumânări stinse
în care se ascund pofte nebune printre cimitire
acolo florile cad primele pradă sacrificiului
de a se fi cuibărit printre cruci
femeile nemăritate scormonesc
prin vise bărbații din busuioc
se miră de ce în visul lor
mirosea a esențe
și a tot felul de nimicuri
printre bucatele bunicii
Alexandru-Eusebiu Ciobanu