Să fie ea, să fiu tot eu

(acrostih)

E vremea strugurilor copți
Lăsați în vie să suspine.
Iubind, trecut-am printre nopți
Grăbind spre lumea care vine.

Încerc să mă întorc mereu
La masă, răsucind cuvinte,
Crezând că, astăzi, numai eu
Ezit să merg mai înainte.

Scot înc-o rimă ce mă minte
Călătorind spre apogeu…
Uitată, nu-mi aduc aminte

George Tei

Și nu e încă iarnă

 

Câteodată e prea devreme 

până îmi dau seama că

puțin mai rămâne

puțin mai rămân

cât timp mai e

pierdut și confuz

câteodată e prea târziu 

până îmi dau seama

cât timp mai rămân

puțin mai rămâne

puțin mai rămâi

Eli Gîlcescu

7.02.2024, Burlington

Am văzut destul...

Ce loc și-au ales corcodușii

numai în mejdină

unde nimeni nu-i clintea

nici propti

cu durere

și-a făcut loc un tei

tot în mejdină

numai pe partea dinspre noi

cu îndrăzneală

își vedea de zile

de suflet

surâzând

 

asta-i plăcea cel mai mult

tot ce era la vedere era

 

N-am scris până acum despre

suferința ce curgea încet

fără să iau în deșert

de trei ori

de câte ori

mă răzvrătesc

de păcatul unora

păcat mare mic

Dumnezeu știe

cum mai plâng la lume

o lume din ce în ce mai goală

Eli Gîlcescu

Așa cu iubirile

.. de cursă lungă

ca și cum ar închide ochii

și i-ar deschide peste... 50 de ani

cu nod în gât

(ciudată senzație, greu de descris)

buimăcită de zâmbetul tău matinal,

de amiază –

priviri nicidecum plictisite –

fără stângăcii 

învăluind alt timp 

potrivit

unei alte iubiri de du-te-vino

 

Eli Gîlcescu

Și iarna de-adevăratelea

... trebuie să vină

de undeva

dintr-o răsuflare

câte un fulg de-abia

nu am cum s-o înțeleg
până nu ajunge să se strecoare în visul meu
cu mințile rătăcite
un amestec de rușine și vinovăție
când va sosi

să văd ceva... iar ea
să mă adoarmă în cântecul ei

 

Eli Gîlcescu

Ploi de mai

Și cerurile încep să se golească

sub aceleași ferestre închise

un cântec monoton de departe

 

Uneori nu dorm,

cu toate că s-a făcut demult vremea de culcare,

ascult cerurile. Ursuze. Lugubre.

Și aerul neobișnuit de cald al nopții.

Tot mai umed.

 

Câinii se înghesuie pe la uși.

Mă privesc cu tristețe, n-are importanță cât,

doar corcituri de animale cu om. 

Creaturile Lui.

 

Și întâmplare, numai întâmplarea,

grădina, o mare de apă, 

strigătul ploii,

ca un blestem cu tunete

fulgere și mașini de pompieri

acolo 

în adâncul liniștit

o altă muzică de orgă

mă caută

Eli Gîlcescu

Și mult prea puțin timp

 

...de Sânziene

Dumnezeu a vrut să nu fiu

în acel loc

(ne)căutată

floarea de flori

dansând peste zâmbetul ei

Eli Gîlcescu

Jumătate dintr-un poem

De mă vei căuta

într-o zi

în gânduri

mă vei găsi

departe

nu atât de departe

când zorii uneori

din senin

aproape-s 

fără suflare

 

Eli Gîlcescu

(1o zile înainte de Crăciun)

Te vei întoarce de Crăciun

... când ploile plâng

lângă o fântâna cu cumpănă

și plâng întruna

ca un blestem zvârlit între lumină și întuneric

de ieri 

gata să ierte totul paladinului fără cap

nespovedit

neîmpărtășit

iar dacă mai avea și altceva pe cuget

înainte de a i se înmuia picioarele

la un cântec de dragoste

se va întoarce 

când ploile plâng

o cruce fără Crăciun

Eli Gîlcescu

Poem din scutece

„Talentu mi-a sărit în ochi!“ spune scriitorul Liviu Antonesei pe blogul său. „În cei 40 de ani cât am condus reviste, una din preocupările mele a fost să descopăr și să sprijin talente, mai ales tinere, dar nu exclusiv, am descoperit și autori care ieșeau din tinerețe.“

L-am cunoscut virtual în Sfânta zi de Moș Nicolae. Ziua când  darurile merg din mână în mână, din ochi în ochi.

Este din  Focșani. Are 17 ani. Clasa a X-a. 

Poezia lui, cu expresie dulce pe alocuri, vă este dedicată în preajma Sfintei Sărbători a Crăciunului, precum și cu ocazia Noului An. (Eli Gîlcescu)

Sărbători fericite!

Poem din scutece

Iubito

zugrăvesc în suflet pereții

cu toată paleta de culori

mă încarc cu sexualitatea universului

pentru o clipă sunt în brațele necunoscutului

în care acel copil interior urlă

vrea lapte

vrea să îi schimb scutecul

să îi alin grijile

în care aleargă semifabricat

după o lume inocentă, dură

dar ce nu vrea...

mă scufund în fântâna cu vise

în care mă îmbăt cu iluzia mirajului

eu nu mai sunt lângă tine spiritual

complet gol

îmi pipăi cu buzele și degetele

goliciunea din naștere

Alexandru-Eusebiu CIOBANU 

* * *

număr nopțile

obosite de atâta insomnie
în limanul de gânduri
nici eu nu înțeleg ce e cu mine
în cameră dau de corpul meu
hipnotizat alerg ca un nebun
către luminițele de la capătul tunelului
pe drum oasele mele devin un morman de frunze
mă îngrop singur într-un referat de iluzii
invoc spiritele
caria se naște, trăiește și moare
mâna din mine mă trezește
e ziuă, a trecut noaptea
prea repede
pe foi am înșirat doar goluri sigilate

Alexandru-Eusebiu CIOBANU

Ardere

gunoaiele înnobilează

sufletul 

mințile sunt bolnave

bisericile crapă

fără niciun Dumnezeu

demonii scormonesc Karma

plângem la icoane

ne frământăm...

preoții destramă  tradițiile

ardem, ardem precum o lumânare

plină de îndoială

Alexandru-Eusebiu CIOBANU

* * *

Mâine
dacă lacrimile o să fie scormonite
mâna de oase nu o să știe
sub pașii noștri
amprentele
într-un soi de tăceri
ne agităm în marea minciună de gloanțe
înconjurat de nebunia salcâmilor
frica se avântă în doruri
eu, tu sau noi suntem clipa
într-un ocean de libelule
ah, ce barbar e jocul divinităților
ne întâlnim naivi pe scara LUI
în sângele și vocea
vădit supărată
eu nu știu dacă mâine
va mai răsări din somn soarele

Alexandru-EusebiuCIOBANU

http://www.observatorul.com/default.asp?action=articleviewdetail&ID=20683

Prevestiri

Nici dacă vorbeam în somn

nu m-aș fi temut vreodată de ce vei auzi,

chiar dacă o vreme, am vorbit numai...

până am renunțat la nimicul din tine.

M-am visat cu toate păsările
rotindu-se... în jurul meu

una mă zgâlțâia cu aripi largi și puternice.

.....................................

Mijea de ziuă.
Cerul era pustiu... totul
avea miros de singurătate.

Eli Gîlcescu

Pentru câtă iubire

Am așteptat să treacă și această zi. Știam că toate minunile țin trei zile. Minunea mea, de care mă bucur, știind-o zi noapte zi, ca un joc al copilăriei, al trăitului pe lângă fiecare urare, dintr-un an al iubirii și al lacrimilor de lumină, de lucruri bune, de pace în suflet, la cumpăna dintre ani, în căutare de locuri primenite, cu bucurii împărtășite, să mă fericească cu un odinioară atât de îndepărtat, atât de aproape, neuitat. Cu locuri, cu prieteni care îmi amintesc nu numai anul, anotimpul, ci și ziua, când starea mea sufletească, acel sentiment puternic și mândru, care a pus stăpânire pe mine, mă fericise într-atât, încât, atașată de un vis, căutându-l involuntar în prima zi a Noului An, a prins contur. Despre acest vis... în altă povestire. Până atunci, un poem din colecția personală, traducerea Elena Buzatu

Cum ar fi dacă
te-aș lăsa să-mi asculți inima 
îndeajuns 
pentru câte zbateri 
odată cu frigul 
călătorind în viul umbrelor 
clipa de ieri
jumătate de vis
o nălucire
când am ratat sărutul de la miezul nopții

Eli Gîlcescu

What if 
such as whether
I'd let you hear my heart
enough
for how many heartbeats
were going along with the cold
traveling in the cores of the shadows
of the yesterday’s instant
half a dream
an illusion
when I missed the midnight kiss

Elisabeta Gîlcescu
Translation Elena Buzatu
2018 Paradise Pines, CA