CPA – George Nina Elian
până atunci e târziu și
(se pare)
de la o anumită oră nu mai am voie să urlu
(sunt doar o absență deghizată-n destin
stând într-un picior
cu mâinile sus
și fața la perete)
/împărțită între frica de Dumnezeu
și groaza de oameni/
viața trece prin apropiere
tăcută ca un șarpe de apă
O stampă la o știmă „de o forță devastatoare, o bijuterie a minimalismului dureros”..
RăspundețiȘtergere