Am folosit cuvinte
ca să descriu o lume
care nu era a mea.
și am privit mereu în altă parte.
o luminozitate obosită
plutea peste ființe, peste copaci,
peste continente.
aș fi vrut să sufăr puțin,
să-mi pipăi rănile ca pe niște cadouri neașteptate.
în grădină se ofileau brândușele
și speranțele.
e timpul rememorării
și al trădărilor succesive.
din cer cad maci ca o grindină roșie.
vom trece pe dinaintea acelorași case,
inventând fantoma simplității.
cineva plânge în somn.
cineva visează aeroporturi și păsări.
am folosit cuvinte
ca să descriu o lume
care nu era a mea.
și cuvintele nu mă mai apără.
