Viață sportivă

aveam destul talent pentru scrimă

încît am încercat de două ori,

asalturi nemiloase, tușe fatale,

sărea butonul din vîrful floretei,

dar îmi lipsea le sentiment du fer,

care vine doar cu trecerea vremii…

la box, fugeam și loveam de la distanță,

cu un soi de inteligență rece,

cîștigam victorii mediocre, nu poate

ieși altceva fără furie, fără ură…

nu mi-au plăcut jocurile de echipă,

 pînă și la alergări plecam glonț,

rămîneam în frunte pînă la capăt,

ca un cal de curse de rasă selectă,

ca să nu simt vecinătatea…

acum, mă plimb singur, ca un cuc,

pe străzile goale și aleile pustii,

îi ocolesc pe cei care îmi ies în cale.

viață sportivă redusă la esența mișcării,

tu mă smulgi uneori pentru un pas de deux.

Liviu Antonesei

28 Ianuarie 2023, în Iași

* * *

:am bătut la ușă nu am intrat am adus un pumn de Dumnezeu dactilografiat mă uit la mine am

rămas în urma mea | unde au apus toate icoanele? de ce nu le văd zile în șir? | am rămas singur

cu mine pe arătură nu e de mirare că la apel am ajuns să mă trag de șireturi cu o turmă de vite

.

[nu am plecat dar mă întorc în fiecare zi la tine ca să nu uit că sunt muritor

ca într-o religie fără de scară

fluier și

urlu şi merg de-a bușilea pe

şapte cărări în drumul spre noul ierusalim să alung tot întunericul din mine]

.

dacă

nu urc

la vale ca de obicei mi

se spune să cobor la deal

și să am grijă de familia mea care a început să se

decoloreze din prea multă credință lăsați-mă

în orice anotimp cu argintul cu perșii lăsați-mă

să nu mănânc pui gril în treizeci și trei de secunde

încep să funcționez mi-ar

prinde bine o ciocolată

neagră

albă

.

— cămașa mă strânge de gât

păpușile

fac dragoste în fiecare marți —

.

[nu am plecat dar mă întorc în fiecare zi la tine ca să nu uit că sunt muritor

ca într-o religie fără de umbră

fluier

și urlu şi merg de-a bușilea pe

şapte cărări în drumul spre noul ierusalim să alung tot întunericul din mine]

.

cunună izolată de trei hereți și de cotcodac mi-a mai

spus

tatăl meu noua lume nouă va fi o lume fără oameni

.

— aici este câinele frumos

pe gura voastră

aici este câinele frumos —

.

acum până departe se aude când îl întreb pe Dumnezeul meu dacă exist dacă sunt acasă dacă da

unde sunt miresele care se legănau ca spicele de grâu și mă aplaudau când treceam pe la răscruci

Prea târziu

Nu mai e timp să ne luăm rămas bun

nici să ne cerem iertare.

Răbdarea a atins cota de avarie

şi fiecare rămâne cu ce a făcut.

Nu mai e nimic de gândit,

de murit

şi de izbit cu pumnul în geam.

Stăpânul urmării semnează cu ultimul ţipăt

tăcerea rămasă-ntre noi.

Victor Munteanu

Nu mai e timp

A venit vremea să intru în glasul acesta

să-l scol din strămoşi cu tot cu istorie

să-l trag din uitare în bătaie de clopot –

din răbdarea lui

să-şi dea doctoratul preşedinţii de state.

Nu mai semnez nici un tratat cu orânduirea de azi.

Fără cai și merinde, fără steag și ostași,

a venit vremea să iau singur cu-asalt

Crucea Golgotei.

Victor Munteanu

A trecut

A trecut mai întâi un nor întunecat... și a plouat

A trecut, apoi un nor ca spuma valurilor... și a plouat cu picuri mici

Credeam că nu va mai veni alt nor

Și totuși a fost un nor mic, puțin trist, dar gingaș și mi a lăsat pe obraji o fărâmă de lacrimă

Din această lacrimă a pornit furtuna unui dans de lebădă, prea atipic pentru mine

era așa, ca dulcea alunecare a unei lebede pe ape puțin tulburi, care se înfrunta cu o adiere de vânt, prea puțin dornică de a se grăbi sau prea puțin conștientă de grația ei.

M-am regăsit pe mine în acea zvârcolire de aripă și dor, în acea tulburătoare transformare în om și natură, în dans frenetic, pasional și adiere de sentimente.

Prea puțin știam despre lebede sau despre dansul lin plin de neprevăzut al existenței lor.

Așa a mai trecut un nor și mi-a lăsat pe mână grația omului de a fi, de a exista, de a face cu viața lui ceva anume pentru a putea pluti ca lebăda mai departe spre ape mai liniștite și mai dulci, mai împlinite ce se vor revărsa la o trecere a unui nor într-un ocean al dăruirii sale pentru acel bine pe care îl tot așteptăm de mii de ani.

Nu știu dacă profeția mea se va împlini sau nu, dar lăsați-mă să mă transform în dansul lebedei cu o dulceață de nor lăptos, ca o ceață banală, să nu îmi întrerupeți mișcarea; mișcarea aceea de foc și furtună pe scena vieții care poate este doar o dată în viață, după aceea, poate dispărea ca și norii pe care nu i mai văd ploaia pe care nu o mai simt și am rămas cu amintirea unui dans de lebădă... apoi aplauze puternice

Acum... totul a trecut!!!

Anișoara Velici

19 ianuarie 2023

# VA ROG, VA ROG DATI DE POMANA INIMA MEA UNUI GREIERE

Au aparut fel si fel de uniuni, de secte si asociatii, reviste si etichete, care mai de care mai mondiale, care mai de care mai creponate si indelung serpuind de la o gasca la alta, de la un turn la celalalt, de la o osanda la alta, de la o scarba spre o alta, si tot asa... din pom in pom si din festival in festival, de la o diploma la alta, de la omleta unei idei pana la titlul de infumurat cu premii pe la braila sau iasul lui eminescu pe al carui tei fac pipi tot felul de functionari

- poet nu te faci - te nasti

poetul este in aproape de DUMNEZEU iar truda lui cu zorile este fara de simbrie

poetul nu se spala pe maini fiindca mainile lui sunt mainile unui inger cu cheia la gat

poetul nu vine din schimbul trei in salopeta ci vine fugind mancand pamantul ca nu cumva sa-l prinda din urma cei dusi

poetul nu calatoreste decat la prima clasa si neaparat fara bilet

poetul nu cumpara la mana a doua ci se inoieste tot timpul cu haina celuilalt si asta pentru ca poetului I se potrivesc la fix camasile tuturor - poetul este de fapt maseaua stricata din gura unei garoafe

poetul este un fel de aer care doare

poetul este vinovatul de rezerva al cetatii- va cam repeziti sa scrieti pe pereti cum ca ati fi vrut sa puneti in cana apa de BAUT doar ca setea vi s-a uscat

poetul este ca virgula dintre doua razboaie

nu trageti - va rog!

mergeti acasa, mergeti de graba acasa si spuneti ca nu m-ati vazut

nu ma injurati de mama si dati drumu' la caini

chemati un doctor o moasa un felcer chemati un popa si dati de POMANA inima mea unui greiere

Florian Silișteanu - un poet roman printre ai lui

duminica 22 ianuarie 2023

# rugăciune

Doamne!

Mi s-au rupt pantofii

te-aș ruga aprinde focul și distanței cu ghiocul până mi-o veni sorocul

Fie-ți milă

maica mea a durut duminica

până m-a născut pe mine

tata în paltonul vechi

a tot numărat perechi

apoi a plecat și dânsul

și tot numărând la stele

mi-a aprins moartea din ele

Te rog Doamne dacă vrei

adu-mi îngerul cu chei

că la gât nu am icoană

și n-are cine să doarmă

că pe cine am avut

a făcut nod în pământ

iar pe cine am pierdut

n-a avut cheie la gât

și pe cine am iubit

ai aprins cu un chibrit

soarelui din asfințit

și-atunci iar eu am murit

Fie-ți milă

fie-ți milă

și nu te-ndura cu silă

Te tot strig...

Știu, și tu Doamne tot pe drum

Maica ta a durut pe mama mea

cam toată duminica

Tatăl Tău pe al meu tată

în lacrimă nelăcrimată

l-a strigat la jumătate oaselor din os de ape

apoi tații au plecat la război

să dea morții înapoi

toți pantofii ăia noi

că erau mici de măsură și desculți în bătătură

Florian Silișteanu

(scris pe 29 oct 2022)

-știu ca am fost folosit, ca uneori m-am lăsat folosit si mult am pacatuit și mai stiu ca exista MIRACOL .

DUMNEZEU este peste tot și stiu SIGUR-SIGUR-SIGUR ca MAICA DOMNULUI este prima și ceadintaistatatoare a lumii și ca trebuie respectată și iubita căci cum să îl prețuim pe DOMNUL IISUS de nu începem dragostea noastră cu SFANTA MAICA - ( marturisire foto: miercuri 18 ianuarie 2023 )-

Două poeme scurte

Geo Galetaru 

1. ce ușor se vorbește despre moarte

eu văd lumina

stau cu fața la zid

o pasăre vine și mi se așează

pe piept

acolo găsește de toate

e un cuib pentru copiii

fericiți

2. știu

aici se întâmplă toate

sărutul lui iuda

copacii înfloriți pe dealuri

câtă melancolie

în lumea care nu ne vede

decât

atunci când plecăm

Așa cu iubirile (viețile)

... de cursă lungă

ca și cum mi-ar închide ochii

și i-ar deschide peste 50 de zile sau 50 de ani

cu nod în gât

(ciudată senzație, greu de descris),

buimăcită de zâmbetul tău matinal,

de amiază,

priviri, nicidecum plictisite,

cu care învăluiai atât de cald

fără stângăcii,

rotindu-le în jurul unui poem,

scris special pentru mine,

într-un alt timp, potrivit

unei alte iubiri de du-te-vino

Eli Gîlcescu

Așteptând trecerea unei mari științe

 In memoriam Géza & Gazsi

1973

(fragment)

gesturile noastre bâlbâite învinețeau aerul

păsări ruginite cădeau peste acoperișuri de sticlă

casele se țineau de mâini speriate

așteptând trecerea unei mari științe

2023

(fragment)

nu văd lumina de la capătul tunelului

pentru că nu sunt

nici în tunel, nici la capătul celălalt

nu există tunel

tunelul sunt eu

azi

ca și atunci

așteptând trecerea unei mari științe
Dorin Tudoranhttps://www.tudoran.net/post/așteptând-trecerea-unei-mari-științe

Pentru câtă iubire

Ce știu ei să pot îndura

vremuri perfide (major winter storm),

momente apocaliptice drumuri închise

în timp ce

dansau

de parcă m-ar trezi

atingerea unei liniști 

aproape 

fără vise și atât de cald să mă cuprindă

la fiecare tresărire,

înregistrând totul ca un seismograf

noaptea dintre ani

ca un suspin

acolo unde ursita păstrează

locurile acelea

lovite din străfunduri

pe ape – glasul sângelui

peste prag de lumini

cu fața în rugăciune

mă sărută mama

Eli Gîlcescu

Burlington, ian. 2023