Nimeni nu știe cum se bifurcă, se amestecă,
se împletesc în rețele secrete gîndurile,
ascultam cîntecul și brusc am înțeles, am înțeles
că nu există frumusețe dacă nu ești învelit
într-un cocon mătăsos de melancolie, un fel de
bulă transparentă care te cuprinde și te distanțează
de zumzetul opac, confuz, din afară…
așa a fost acum jumătate de veac, așa este,
așa a fost mereu, ca o mîngîiere rar întreruptă.
Cît aceasta există, frumusețea mai poate mîntui.
Nu lumea, pe mine mie redîndu-mă!
Ascult cîntecul, asta fac de cînd am deschis ochii…
Liviu Antonesei
7 Ianuarie 2023, în Iași
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu