A venit vremea să intru în glasul acesta
să-l scol din strămoşi cu tot cu istorie
să-l trag din uitare în bătaie de clopot –
din răbdarea lui
să-şi dea doctoratul preşedinţii de state.
Nu mai semnez nici un tratat cu orânduirea de azi.
Fără cai și merinde, fără steag și ostași,
a venit vremea să iau singur cu-asalt
Crucea Golgotei.
Victor Munteanu
Stau în mijlocul zilei de naștere,
RăspundețiȘtergereziua ce mă ține ca pe o pradă în hotarele sale
și își strânge marginile în jurul gâtului meu.
Stau în mijlocul zilei ca-ntr-o celulă de-arest
prins între secundele în care-am fost limitat.
Deasupra existenței mele cineva se rotește în cerc.
Atâta este că stau și nu mă mai opresc
și ziua mă ține strâns
ca pe o grenadă gata de aruncat în mulțime!
Victor Munteanu
Pe muchie de cuțit, vol.„Prizonierul tăcerii”
Poem care a fost început încă de la facerea omului, dar care nu a fost încheiat nici până în ziua de azi și nu va fi nici mâine, întrucât e sinonim cu Dumnezeu („Nimeni n-a putut scrie poemul perfect / care să vindece toate bolile. // Scrierea lui a început odată cu facerea omului / și continuă până-n ziua de azi / și nimeni n-o poate sfârși”; „Poezia e una cu Dumnezeu / la ea nu se poate ajunge / fiindcă de acolo nu mai ai unde pleca” – Poemul desăvârșit).
RăspundețiȘtergere