A trecut mai întâi un nor întunecat... și a plouat
A trecut, apoi un nor ca spuma valurilor... și a plouat cu picuri mici
Și totuși a fost un nor mic, puțin trist, dar gingaș și mi a lăsat pe obraji o fărâmă de lacrimă
Din această lacrimă a pornit furtuna unui dans de lebădă, prea atipic pentru mine
era așa, ca dulcea alunecare a unei lebede pe ape puțin tulburi, care se înfrunta cu o adiere de vânt, prea puțin dornică de a se grăbi sau prea puțin conștientă de grația ei.
M-am regăsit pe mine în acea zvârcolire de aripă și dor, în acea tulburătoare transformare în om și natură, în dans frenetic, pasional și adiere de sentimente.
Prea puțin știam despre lebede sau despre dansul lin plin de neprevăzut al existenței lor.
Așa a mai trecut un nor și mi-a lăsat pe mână grația omului de a fi, de a exista, de a face cu viața lui ceva anume pentru a putea pluti ca lebăda mai departe spre ape mai liniștite și mai dulci, mai împlinite ce se vor revărsa la o trecere a unui nor într-un ocean al dăruirii sale pentru acel bine pe care îl tot așteptăm de mii de ani.
Nu știu dacă profeția mea se va împlini sau nu, dar lăsați-mă să mă transform în dansul lebedei cu o dulceață de nor lăptos, ca o ceață banală, să nu îmi întrerupeți mișcarea; mișcarea aceea de foc și furtună pe scena vieții care poate este doar o dată în viață, după aceea, poate dispărea ca și norii pe care nu i mai văd ploaia pe care nu o mai simt și am rămas cu amintirea unui dans de lebădă... apoi aplauze puternice
Acum... totul a trecut!!!
Anișoara Velici
19 ianuarie 2023
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu