Pentru câtă iubire

Ce știu ei să pot îndura

vremuri perfide (major winter storm),

momente apocaliptice drumuri închise

în timp ce

dansau

de parcă m-ar trezi

atingerea unei liniști 

aproape 

fără vise și atât de cald să mă cuprindă

la fiecare tresărire,

înregistrând totul ca un seismograf

noaptea dintre ani

ca un suspin

acolo unde ursita păstrează

locurile acelea

lovite din străfunduri

pe ape – glasul sângelui

peste prag de lumini

cu fața în rugăciune

mă sărută mama

Eli Gîlcescu

Burlington, ian. 2023 

Visele

Ei sapă substanța omului 
ca luna roua. 
O frânghie crește erectă 
din coroana capului. 
O lebădă neagră izvorăște 
dintr-o pietricică. 
Și o turmă de îngeri pe cer 
ia o cursă de seară 
pe tigaie. 

Visez, așa că visez. 
Visez 
că de trei ori trei este nouă, 
că 
se aplică regula mâinii drepte ; 
iar când circul va părăsi 
pământul călcat, va reveni 
din nou cu iarbă. 

Da, iarbă.

Iarbă neechivocă. 
Doar iarbă.

Miroslav Holub

* * *

Te lupţi cu vise?
Te cerţi cu umbre?
Te mişti ca într-un somn adânc?
Timpul a trecut
Viaţa ţi s-a luat
Te-ai amărât cu fleacuri,
Eşti victima nesăbuinţei tale.

Frank Herbert