Rețetă aproximativă a iubirii

CPA – Amalia Achard: Rețetă aproximativă a iubirii

Te iubesc – cum să spun? –
așa cum furi un măr
dintr-o livadă păzită de câinii moralei
cu gura plină de sâmburi și minciuni.
Iubirea, spui tu, trebuie să fie curată
călcată la dungă, așezată în dulapul conjugal.
Ei bine, eu o prefer șifonată
cu pete de vin pe cămașa de duminică.

Ne sărutăm pe mormanul de facturi
între o țeavă care curge și un mâine amânat.
Râsul tău miroase a dulceață de afine
– apropo, ți-a rămas o picătură în colțul gurii.
Te mușc din lăcomie, din greșeală, dintr-un chef.

Uneori facem dragoste ca niște conspiratori stângaci
răsturnând scaune, ideologii, certitudini
trupurile noastre scriu manifeste pe care ni le citește doar noaptea
martor al revoluțiilor noastre de buzunar.

Alteori îți vorbesc despre lucruri triste
ca să văd dacă mai tresari
tu mă întrebi, șiret, unde au dispărut
cheile veșniciei –
la noi, ea durează atât cât ne ia să găsim
o șosetă desperecheată sub pat.

…

Nu ca să stric atmosfera
dar dacă într-o zi voi muri
nu-mi săpa numele în marmură
scrie-l pe un bileţel
lipește-l pe frigider
și fă-te că nimic nu s-a întâmplat.