Refugiu

 

CPA – Două poeme noi de Paul Țibuleac

Duplicitate Cum noaptea a-ndrăznit să-mi ceară tribut somnului în miez de toamnă mă tot prefac că nu-aș ști ce-nseamnă imboldul de-a-ncerca masca de ceară și stările tocmite trecerii prin vamă când viața se răstoarnă și împarte aiurea zilele că nu mai pot în parte să le resorb lumina care se destramă cu lumea unde mi-am găsit refugiu și-n care totul în bătaia inimii se-ndreaptă când timpul pare o conductă dreaptă și cerul se întinde într-un fel de giulgiu. Prag Când duminica iese din biserică spre centru simțurile-s imiscibile în sânge iar trupu-i susținut de-un cor de îngeri pentru sisifica-ncercare de-a se smulge din limitele-mprumutate simultan cu lutul de harul pogorât din cer să-mpartă veșnicia în germeni pentru tot născutul constrâns a relua de la-nceput călătoria canonică între ce-ar vrea și ce-i menit să fie în carnavalul lumii cu sau fără mască cu paradisu-ntredeschis la purtător ca terapie a încercării prin care-o să renască.

Două poeme scurte

Geo Galetaru 

1. ce ușor se vorbește despre moarte

eu văd lumina

stau cu fața la zid

o pasăre vine și mi se așează

pe piept

acolo găsește de toate

e un cuib pentru copiii

fericiți

2. știu

aici se întâmplă toate

sărutul lui iuda

copacii înfloriți pe dealuri

câtă melancolie

în lumea care nu ne vede

decât

atunci când plecăm