Duplicitate
Cum noaptea a-ndrăznit să-mi ceară
tribut somnului în miez de toamnă
mă tot prefac că nu-aș ști ce-nseamnă
imboldul de-a-ncerca masca de ceară
și stările tocmite trecerii prin vamă
când viața se răstoarnă și împarte
aiurea zilele că nu mai pot în parte
să le resorb lumina care se destramă
cu lumea unde mi-am găsit refugiu
și-n care totul în bătaia inimii se-ndreaptă
când timpul pare o conductă dreaptă
și cerul se întinde într-un fel de giulgiu.
Prag
Când duminica iese din biserică spre centru
simțurile-s imiscibile în sânge
iar trupu-i susținut de-un cor de îngeri pentru
sisifica-ncercare de-a se smulge
din limitele-mprumutate simultan cu lutul
de harul pogorât din cer să-mpartă veșnicia
în germeni pentru tot născutul
constrâns a relua de la-nceput călătoria
canonică între ce-ar vrea și ce-i menit să fie
în carnavalul lumii cu sau fără mască
cu paradisu-ntredeschis la purtător ca terapie
a încercării prin care-o să renască.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu