Să ne bucurăm de tudoranitate! (Lucian Vasiliu)
Tînărul Ulise |
Când vei putea să ții, fără durere, |
cumpăna nopții pe fruntea-ți întristată, |
o pasăre va arunca spre cer |
inima-ți subțire ca pe o săgeată. |
Să nu te clatini, trupul tău să fie |
trestie de sticlă adăpostind lumină, |
târziu, să dai semn – ca o speranță, |
celui uitat și el are să vină. |
Și va sosi pe mare – tânărul Ulise, |
cu pieptul devorat de alge, |
pe țărm, el va aprinde foc |
din credincioasele-i catarge. |
Tu vei zări cum fumul se ridică |
spre cer ca un copac de sare, |
ai să te-apropii și-o să vezi bărbatul |
spălându-și inima în mare. Dorin Tudoran |
(Din volumul Uneori, plutirea, 1977) https://antoneseiliviu.wordpress.com/2026/06/30/la-multi-ani-dorin-tudoran-2/ |
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu