Să ne bucurăm de tudoranitate

 Să ne bucurăm de tudoranitate! (Lucian Vasiliu)

Tînărul Ulise

Când vei putea să ții, fără durere,

cumpăna nopții pe fruntea-ți întristată,

o pasăre va arunca spre cer

inima-ți subțire ca pe o săgeată.

Să nu te clatini, trupul tău să fie

trestie de sticlă adăpostind lumină,

târziu, să dai semn – ca o speranță,

celui uitat și el are să vină.

Și va sosi pe mare – tânărul Ulise,

cu pieptul devorat de alge,

pe țărm, el va aprinde foc

din credincioasele-i catarge.

Tu vei zări cum fumul se ridică

spre cer ca un copac de sare,

ai să te-apropii și-o să vezi bărbatul

spălându-și inima în mare. Dorin Tudoran

(Din volumul Uneori, plutirea, 1977) https://antoneseiliviu.wordpress.com/2026/06/30/la-multi-ani-dorin-tudoran-2/

La aniversare

Daniel Vorona 

Mereu l-am ”considerat” cu cel puțin 10 ani mai tânăr!

Astăzi a împlinit 70 ani. La mulți ani, Nichita DANILOV!

”Numele Casei tale, melancolia

----------------------------------

Numele îl port deasupra mea cum o casă acoperişul:

zid înalt, acoperit de iederă.

De ploi nu mă apără,

de frig nu mă ocroteşte!

Noaptea îmi las mîinile să atîrne în gol

prin pereţii de sticlă ai casei

şi picioarele adumbrite de lună mi le scot

ca pe nişte corniţe de melc prin lucarnă.

Cu urechea lipită de burlanul

de dinspre partea de răsărit a Casei,

în singurătatea mea

ascult cum pe cerul gol se tînguie vidul.

Manechinele despuiate de pe străzi

și oamenii cu fața răvășită de somn

mă întreabă: Cîți bani ai îngropat

la temelia Casei tale?

La temelia Casei mele

Am îngropat patru zaruri.

Unul la răsărit, unul la apus,

Unul la miazăzi, altul la miazănoapte.

Noaptea, prin somn, aud cum le rostogolește vîntul.”