# De-ar veni un sfânt la mine

Florian Silisteanu 

(pentru cel mai frumos om pe care l am cunoscut vreodată , pentru Irina Adriana Carpinis –pentru sufletul tău – pentru Luca și pentru noi)

de-ar veni la mine sfântul care nu mai are casă

care taie iarba lumii și-o usucă și n-o lasă

în pridvorul norilor de-ar veni odată vremea sărbătorilor

de-ar veni la mine setea celui care n-a băut

de-ar veni la mine nunta - nunții din cuvânt

și din cana galilei îngerii la gât cu chei

de-or veni colindătorii și nu m-or găsi acasă

să vină la drumul-mare unde e mama mireasă

mama ta ori mama lui MAICA NOASTRĂ-A DOMNULUI

de-or veni la dumneavoastră să vă bată în fereastră

păsările zgribulite și cu aripi prăpădite

să deschideți că nu știți când de pasăre muriți

și primiți puneți pe masă toată dragostea rămasă

de-or veni să vă colinde cei sărmani și cei desculți

nu le dați pantofi mai mari și nici pe aceia strâmți

nu le dați mâncarea veche nici umbra de pe perete

că DOMNUL VEDE ȘI SPALĂ și nimeni nu vă mai scoală

de n-aveți ce să le dați îngerilor condamnați

îndrăzniți și- acoperiți fața ca să nu se vadă

cum plânge prima zăpadă

apoi... de vă vin cei dragi la masă

scoateți cuiele din casă, dumicatul mâinilor

rupă lanțul câinilor

de-ar veni la mine sfântul care nu mai are casă

care taie iarba lumii și-o usucă și n-o lasă

în pridvorul norilor

de-ar veni odată vremea sărbătorilor

# Poetul

scurtă și timidă părere

a lui

Florian Silișteanu 

poetul este un fel de apă cu care este spălat pe picioare DOMNUL

poetul este un fel de cheie cu care îngerul deschide pe ascuns cămara lui Dumnezeu de unde ia nuci și sare un pic de vin și rodii

poetul este un popor al popoarelor este dacă nu vă supărați un fular din lână pe care îl înfășoară în jurul gâtului un copil

poetul este un cântec pe care nu l-ați auzit niciodată dar cum se face că mereu mereu îl fredonați

poetul este un timpan în care bate luna cu lumina ei

poetul este un fel de copac prin tulpina căruia circulă mașini de epocă

poetul nu este o pasăre

e numai un fel de aer care doare

când iubește

De dragul tău

# ocnașul care-a ucis în îngeri

cu simbrie pentru LI

de florian silisteanu

tot ai venit

iubito, mărită-te cu mine, și nu mai sta pe gânduri

eu sunt ocnașul care-a ucis în îngeri cu simbrie

și care moare și renaște de dragul tău în poezie

iubito ascultă, nu mai fugi, citește printre rânduri

destul, ajunge, la fiecare pas un chip de sfânt

tu ai văzut și ai simțit cum curge sânge din cuvânt

ai fost doar una dintr-o listă aruncata-n vânt

chibritu'-cela stins care aprinde frigul în pământ

iubito, hai cu mine vom locui în satul unor semne

un tren va deraia în fluturi și în stele

pe unele, Dumnezeu, le tot amestecă-ntre ele

cu altele aprinde focul focului din lemne

vom face nuntă poate că ultima de pe pământ

sfârșitul lumii e în oameni – în noi doar o ninsoare

inelul de pe deget – un nor – e doar un legământ

că-n iarna mâinii mele și a ta zăpada nu mai doare

nu vă mai dați coate și nici rostogoli

eu sunt ocnașul care-a ucis în îngeri cu simbrie pentru LI

(27 ianuarie 2024 pitesti )

Cântec pentru libertate

Florian Silisteanu

(păsări nezburate)

au ieșit din închisoare primii ghiocei

aveau lanțuri la picioare și în jur îngeri cu chei

descuiau în aer păsările nezburate

ghioceii nu au moarte și nici jumătate

au ieșit au sărit zidul unei întâmplări

ghioceii fostei primăveri

erau tineri unii chiar bătrâni

înflorind zăpezii toate printre pruni

au ieșit din închisoare toate închisorile

vine DOMNUL să închine zorile

vin copiii să se scalde

în lumini și scântei albe

au ieșit de sub nămeți

niște greieri cucuieți

a ieit din închisoare

ghiocelul care doare

(scris azi 1 februarie 2023)

# VA ROG, VA ROG DATI DE POMANA INIMA MEA UNUI GREIERE

Au aparut fel si fel de uniuni, de secte si asociatii, reviste si etichete, care mai de care mai mondiale, care mai de care mai creponate si indelung serpuind de la o gasca la alta, de la un turn la celalalt, de la o osanda la alta, de la o scarba spre o alta, si tot asa... din pom in pom si din festival in festival, de la o diploma la alta, de la omleta unei idei pana la titlul de infumurat cu premii pe la braila sau iasul lui eminescu pe al carui tei fac pipi tot felul de functionari

- poet nu te faci - te nasti

poetul este in aproape de DUMNEZEU iar truda lui cu zorile este fara de simbrie

poetul nu se spala pe maini fiindca mainile lui sunt mainile unui inger cu cheia la gat

poetul nu vine din schimbul trei in salopeta ci vine fugind mancand pamantul ca nu cumva sa-l prinda din urma cei dusi

poetul nu calatoreste decat la prima clasa si neaparat fara bilet

poetul nu cumpara la mana a doua ci se inoieste tot timpul cu haina celuilalt si asta pentru ca poetului I se potrivesc la fix camasile tuturor - poetul este de fapt maseaua stricata din gura unei garoafe

poetul este un fel de aer care doare

poetul este vinovatul de rezerva al cetatii- va cam repeziti sa scrieti pe pereti cum ca ati fi vrut sa puneti in cana apa de BAUT doar ca setea vi s-a uscat

poetul este ca virgula dintre doua razboaie

nu trageti - va rog!

mergeti acasa, mergeti de graba acasa si spuneti ca nu m-ati vazut

nu ma injurati de mama si dati drumu' la caini

chemati un doctor o moasa un felcer chemati un popa si dati de POMANA inima mea unui greiere

Florian Silișteanu - un poet roman printre ai lui

duminica 22 ianuarie 2023

# rugăciune

Doamne!

Mi s-au rupt pantofii

te-aș ruga aprinde focul și distanței cu ghiocul până mi-o veni sorocul

Fie-ți milă

maica mea a durut duminica

până m-a născut pe mine

tata în paltonul vechi

a tot numărat perechi

apoi a plecat și dânsul

și tot numărând la stele

mi-a aprins moartea din ele

Te rog Doamne dacă vrei

adu-mi îngerul cu chei

că la gât nu am icoană

și n-are cine să doarmă

că pe cine am avut

a făcut nod în pământ

iar pe cine am pierdut

n-a avut cheie la gât

și pe cine am iubit

ai aprins cu un chibrit

soarelui din asfințit

și-atunci iar eu am murit

Fie-ți milă

fie-ți milă

și nu te-ndura cu silă

Te tot strig...

Știu, și tu Doamne tot pe drum

Maica ta a durut pe mama mea

cam toată duminica

Tatăl Tău pe al meu tată

în lacrimă nelăcrimată

l-a strigat la jumătate oaselor din os de ape

apoi tații au plecat la război

să dea morții înapoi

toți pantofii ăia noi

că erau mici de măsură și desculți în bătătură

Florian Silișteanu

(scris pe 29 oct 2022)

-știu ca am fost folosit, ca uneori m-am lăsat folosit si mult am pacatuit și mai stiu ca exista MIRACOL .

DUMNEZEU este peste tot și stiu SIGUR-SIGUR-SIGUR ca MAICA DOMNULUI este prima și ceadintaistatatoare a lumii și ca trebuie respectată și iubita căci cum să îl prețuim pe DOMNUL IISUS de nu începem dragostea noastră cu SFANTA MAICA - ( marturisire foto: miercuri 18 ianuarie 2023 )-

# cântec aproape și mai inalt

taie Doamne iarba rea

din toată grădina mea

taie de la rădăcină

până când dă spre lumină

toată depărtarea lumii

pe care o latră câinii

taie Doamne iarba toată

că e verde că-i uscată

tai-o să nu se ascundă

moartea care stă la pândă

de parcă m-ar însura

tot mereu cu-altcineva

că vine mă ia și pleacă

alte-i lumi să mă petreacă

taie Doamne din desiș

să nu vină pe furiș

să mă prindă nembăiat

că am stea de măritat

și băieții de-nsurat

taie Doamne iarba rea

din toată duminica

taie de la rădăcină

până când se face lumină

de distanță și de a

pentru măritata mea

Florian Silișteanu

# povestea unui înger care niciodată nu zburase la prânz

am un văr înger, niciodată nu zboară la prânz

uneori trece strada spre cer neatent și mofluz

– ce faci, bă, îl întreb pe golan, ce mai faci?

vrei să te-ascund într-o taină de vraci?

– ascultă, vere, îi zic – hai să cădem într-un semn

să-nvățăm pe de rost un cântec de lemn

să ne luăm lumea în cap și o vadră de vin

pantaloni de velur și cămașă de in.

– să ne dăm importanți, să tragem o dușcă?

să-mblânzim leoaica de viață din cușcă?

să iubim mai apoi femei arătoase?

să se scurgă lumina din cer peste oase?

(mă-întrebă vărul meu țopăind peste case)

– hai să tipărim amândoi un ziar

și să punem să tragă în ham un birjar

să facem târziu pariuri cu hoitul din suflet

ca de vreme să suspine refrenul în cântec.

am un văr înger, niciodată nu zboară la prânz

nițel cam urât și nițel cam confuz

am un înger pe umărul stâng

de mă-nvață cîteodată să plîng.

I-am spus și lui că de ieri mă-nșală iubita și ninge

că alt văr nu mai am, că lumina se stinge

– haide, vere, haide, îți zic, să mergem acasă

să tăiem în felii lumina și s-o punem pe masă.

să bem vin din cel roșu, sfințit, vin roșu de sânge

să-ngropăm cucuveaua, de moarte ce fuge

s-o chemăm și s-o batem în cuie pe lemn

să cădem mai apoi amândoi în alt semn.

– haide, vere, cu mine în cuvinte nescrise

să iubim mirese furate prin cârciumi, neprinse

să le facem copii, să scăpăm de războaie

și din scânduri de lemn să le facem odaie.

să-ngropăm moartea ce vine și pleacă

pe măiastrul de timp în ceas să-l petreacă

să dăm ora înapoi pe la birt în loc de parale

să plătim cu poeme târzii îmbrăcate în zale.

– haide, în genunchi te rog, DOAMNE

ia-mă cu tine să îți țin de urât

îți promit să nu-ți ies din cuvânt

– vere, tu... mai rămâi?

(am șoptit în timpanul distanței întrebând nimănui)

– dezlegați-mă oameni...

învățați-mă și pe mine să plâng

(făcea nod unei lacrimi vărul meu care nu zburase niciodată la prânz din cuvânt)

Florian Silișteanu

* * *

scrie în pravda că ninge de mâine

și că pâinea se dă din nou pe cartelă

că morții vor fi îngropați în oglindă

că sfinții vor fi puși la turelă

scrie-n ziar câte-n lună și-n stele

caut chirie printre inele

 

scrie în pravda că nimeni nu scapă

că vin apele mari și că setea usucă

sângele nu mai curge se îneacă în apă

DUMNEZEU e rănit este pus pe o targă

– unde să-l ducem cine îl cară

nu îl lăsați din nou pe DOMNUL să piară

 

Ah! ce surghiun ce siberii se-arată

se îngrămădesc licurici pe la porți

de parcă lumina la vii și la morți

o împărțeau între ei altădată

 

bombele cad dintr-odată postum

groparii adorm și ei săpând în oglindă

DUMNEZEU se întoarce pe drum

să le iasă cu plin și să-i prindă

să îi prindă pe toți pân-la unul

până vine din urmă CRACIUNUL

 

scrie în pravda că moartea este ca o mireasă

katerino! roagă-te pentru mine

sufletul se întoarce acasă

 

scrie în pravda că nunta s-a amânat

și că mirele a fost condamnat

să nu plângi mamă

sufletul se întoarce acasă

doar atunci când moartea este ca o mireasă

 

Florian Stoian-Silișteanu

 

(sâmbătă, 26 martie 2022 – undeva în marginea lumii)

# otrava lui Dumnezeu

dacă eu aş fi de piatră şi-ntre noi o apă mare

l-aş ruga pe Dumnezeu

să-şi ia cizmele-n picioarea

 

dar Domnul nu se încalţă

şi intră desculţ în apă

până la genunchi îmi sapă

 

dacă tu ai fi la fel

cum sunt eu când nu e El

aş striga pietrelor toate

– niciodată măritate

 

dar Domnul la cununii

rupe florilor târzii

până la brâu printre vii

 

– ce faci Doamne

când mă furi când mă trăieşti

niciodată nu ieşi lipsă niciodată nu dai rest

tot mereu mă păcăleşti

până când poate-ntr-o noapte

...pân la ochi

merele coapte!

cântec din dragoste pentru simona

vorbeşte cu mine un minut că nu mai ştiu cine sunt
lasă-i pe îngeri să ia liftul şi repede să urce în pod în podul câmpiei albastre unde au dat cu var peste macul distanţei – inodor incolor şi doar puţin aplecat în afară
crede şi nu căuta printre crini ci doar scutură printre stele până dai de calea lactee

ţine-mă din scurt şi lasă un bilet fiului tău cum că din rodii mă trag din gutui altoite sub care stau să dea în pârg zilele toate

deschide târziului o altă fereastră şi lasă duşumeaua lui Dumnezeu să o spele ca să vadă că din genunchii noştri nu sânge curge ci doar un vârtej liliachiu mirositor a taină din dragoste

lasă-l pe Domnul să intre în grădina aceasta printre trandafiri să se aşeze la masa cea mai micuţă
aceea din fier forjat din care încă mai răzbat potcoavele mânjilor Galilei

vezi tu femeie
sunt singurul bărbat din zăpada căruia fabrica de textile din sat a făcut o eşarfă

florian silisteanu 

suntem în sfârșit suntem....noi, acasă!