cântec din dragoste pentru simona

vorbeşte cu mine un minut că nu mai ştiu cine sunt
lasă-i pe îngeri să ia liftul şi repede să urce în pod în podul câmpiei albastre unde au dat cu var peste macul distanţei – inodor incolor şi doar puţin aplecat în afară
crede şi nu căuta printre crini ci doar scutură printre stele până dai de calea lactee

ţine-mă din scurt şi lasă un bilet fiului tău cum că din rodii mă trag din gutui altoite sub care stau să dea în pârg zilele toate

deschide târziului o altă fereastră şi lasă duşumeaua lui Dumnezeu să o spele ca să vadă că din genunchii noştri nu sânge curge ci doar un vârtej liliachiu mirositor a taină din dragoste

lasă-l pe Domnul să intre în grădina aceasta printre trandafiri să se aşeze la masa cea mai micuţă
aceea din fier forjat din care încă mai răzbat potcoavele mânjilor Galilei

vezi tu femeie
sunt singurul bărbat din zăpada căruia fabrica de textile din sat a făcut o eşarfă

florian silisteanu 

suntem în sfârșit suntem....noi, acasă!