octombrie 08, 2017

Laura

Un mugur pur de roză galbenă eşti, Laura,
O roză peste noaptea de iarnă grea, cu volburi
Când ger, flori albe se prind de ferestre
Şi ramurile desfrunzite tremură.
Cu roza galbenă atins-am uşa de cristal
– trezeşte-te, divină logodnică-adormită!
Eu bat încet la uşă... ridici tu vălul
şi spui: Ce mult te-am aşteptat. Am aţipit sub viscolul de-afară.
Vocea ta, Laura, e o violă de Cremona
Când florile de gheaţă se prind de ferestre
şi ramurile desfrunzite tremură.
La o violă de Cremona eu cânt sub uşa în lumină.
Se-nvolbură zăpada – tăcută cobori vălul.
Trezeşte-te, divină logodnică-adormită.

Emanuel Popdimitrov


DONNA MIRACULATA ©
– o antologie a poeziei de dragoste –
Mircea Florin Șandru

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu