stelele au rămas fără
sâmburi,
zilelor li s-au furat sensurile.
zilelor li s-au furat sensurile.
nopţile demult sunt
doar albe,
norii fiind așezaţi într-o parte.
norii fiind așezaţi într-o parte.
bătrânii povestesc în
șoapte, că
soarele va fi îngropat la noapte.
soarele va fi îngropat la noapte.
nu se mai moare
normal, iar
pământul miroase-a muștar.
pământul miroase-a muștar.
sângele căpos nu mai
curge în vene, sub gene dorm trei hiene.
sobele-n case sunt
calde, afară
câinii au uitat să
mai latre.
înainte viaţa era
doar lungă, azi este și pătrată, imposibil de trăit toată.
©G.S.V 2017
¡cine
RăspundețiȘtergereparcă trăim deasupra mormintelor
într-o lume de împrumut
unde îngerii plâng ţinând în braţe
copilăria amputată a copiilor doar născuţi văduviţi de viitor
– ne-am pierdut de căruţă –
suntem mai bătrâni decât bunicii
alergăm mucegăiţi într-un cerc cu nămolul aprins la faţă
croșetăm în zadar fulgere
(cine se mai gândește la cine sărace priviri)
© Venete George Sorin 2018
¡aș
RăspundețiȘtergerecând te durea vinul prin vene tu tăceai ne întâlneam atât de rar
mergeai cu faţa în jos precum furnica-n miezul pâinii
– blestem aș fi putut să-ţi fiu –
și rouă crăpată pe buze ca o rugăciune aș fi putut
eu scriu durerea coapselor care se scurge invers în zi de miercuri
când tu mi-ai adormit la inimă din nou în umbra crucii
© Venete George Sorin 2018
Entradas
RăspundețiȘtergere©g.s.v
când te durea vinul prin vene
tu tăceai
ne întâlneam atât de rar
te ascundeai cu fața în jos
precum furnica în miezul pâinii
blestem aș fi putut să-ți fiu
și rouă crăpată pe buze
ca o rugăciune aș fi putut
eu scriu durerea coapselor
care se scurge invers în zi de luni
iar tu mi-ai adormit demult
pe umărul de umbră în plânsul crucii
George Sorin Venete