Îţi scriu, să ştii că toate-s aşa ca la
plecare,
Că n-am clintit un lucru de două săptămâni,
Pe masă o mănuşă, zvârlită la-ntâmplare,
Păstrează încă forma frumoasei tale mâini.
Că n-am clintit un lucru de două săptămâni,
Pe masă o mănuşă, zvârlită la-ntâmplare,
Păstrează încă forma frumoasei tale mâini.
Şi iată evantaiul şi mica ta oglindă,
Oglinda, cea mai bună prieten-a femeiei,
Ea cere poate-atâtea secrete să surprindă
Când uşile-s sub paza neîndurat-a cheiei.
Oglinda, cea mai bună prieten-a femeiei,
Ea cere poate-atâtea secrete să surprindă
Când uşile-s sub paza neîndurat-a cheiei.
Şi-afară de aceste, e-un miros blând de
floare
Ce rătăceşte, încă... sunt cei doi trandafiri,
Care-a murit pe-ncetul în apa din pahare,
Mărindu-mi întristarea cu două amintiri.
Ce rătăceşte, încă... sunt cei doi trandafiri,
Care-a murit pe-ncetul în apa din pahare,
Mărindu-mi întristarea cu două amintiri.
Aşa e-n casa noastră, iar cel ce ţi le
scrie
E-aşa ursuz şi jalnic, încât mă-ntreb de-s eu,
Sau am murit ş-acuma trăiesc iar, cine ştie,
Şi nu-s decât un paznic bătrân într-un muzeu...
E-aşa ursuz şi jalnic, încât mă-ntreb de-s eu,
Sau am murit ş-acuma trăiesc iar, cine ştie,
Şi nu-s decât un paznic bătrân într-un muzeu...
Dimitrie Anghel
DONNA MIRACULATA ©
– o antologie a poeziei de dragoste –
– o antologie a poeziei de dragoste –
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu