Iubeşte-mi mâinile şi ochii
Şi iartă-le dac-au fost clipe
În care n-au ştiut să-ţi spună,
În care n-au putut să-ţi dea
Atât cât ar fi vrut.
Atât cât poate doru-ţi cere
În dragostea,
În îndoiala
În deznădejdea unei clipe
Iubeşte-mi mâinile şi ochii.
Şi iartă-le dac-au fost clipe
În care n-au ştiut să-ţi spună,
În care n-au putut să-ţi dea
Atât cât ar fi vrut.
Atât cât poate doru-ţi cere
În dragostea,
În îndoiala
În deznădejdea unei clipe
Iubeşte-mi mâinile şi ochii.
Şi iartă-le nevruta vină
Că prea târziu veniră-n cale-ţi
Şi prea curând se duc de tot
Dezleagă-mi sufletul de vină
Că în curând n-am să-ţi mai pot
Aduce-n mâini şi-n ochi
Durutul,
Târziul zâmbet de lumină…
Că prea târziu veniră-n cale-ţi
Şi prea curând se duc de tot
Dezleagă-mi sufletul de vină
Că în curând n-am să-ţi mai pot
Aduce-n mâini şi-n ochi
Durutul,
Târziul zâmbet de lumină…
Iubeşte-mi mâinile şi ochii
Şi iartă-le dacă durerea
Că ţi-au plecat
Va fi mai mare
Decât norocul c-au venit…
Şi iartă-le dacă durerea
Că ţi-au plecat
Va fi mai mare
Decât norocul c-au venit…
Iubeşte-mi mâinile şi ochii
Şi iartă-le ca n-au puterea
Din moartea lor
Să-ţi crească vieţii
Nestinsul zâmbet de zenit.
Şi iartă-le ca n-au puterea
Din moartea lor
Să-ţi crească vieţii
Nestinsul zâmbet de zenit.
Maria Banuș
DONNA MIRACULATA ©
– o antologie a poeziei de dragoste –
– o antologie a poeziei de dragoste –
Mircea Florin Șandru
Zveltă eşti şi mlădioasă
RăspundețiȘtergereZveltă eşti şi mlădioasă,
floarea mea,
iar sângele tău mult
iradiază prin pielea ta de fruct înrourat.
Chiar dacă părul tău e de culoarea humei,
ochii tăi strălucesc asemeni cărbunelui negru,
iar faţa ta se conturează luminos
de sub umbrele catifelate.
Astfel te apropii de mine
tu, floare desăvârşită şi rară!
Melodia trupului tău
e numai văpaie, e numai sclipăt:
tu răsari în amurgul sufletului meu!
Vilhelm Ekelund