Iubește-mi mâinile și ochii

Iubeşte-mi mâinile şi ochii
Şi iartă-le dac-au fost clipe
În care n-au ştiut să-ţi spună,
În care n-au putut să-ţi dea
Atât cât ar fi vrut.
Atât cât poate doru-ţi cere
În dragostea,
În îndoiala
În deznădejdea unei clipe
Iubeşte-mi mâinile şi ochii.

Şi iartă-le nevruta vină
Că prea târziu veniră-n cale-ţi
Şi prea curând se duc de tot
Dezleagă-mi sufletul de vină
Că în curând n-am să-ţi mai pot
Aduce-n mâini şi-n ochi
Durutul,
Târziul zâmbet de lumină…

Iubeşte-mi mâinile şi ochii
Şi iartă-le dacă durerea
Că ţi-au plecat
Va fi mai mare
Decât norocul c-au venit…

Iubeşte-mi mâinile şi ochii
Şi iartă-le ca n-au puterea
Din moartea lor
Să-ţi crească vieţii
Nestinsul zâmbet de zenit.

Maria Banuș

DONNA MIRACULATA ©
– o antologie a poeziei de dragoste –

Mircea Florin Șandru

Anii de la tine la mine

Iarăşi îţi unduie părul când plâng. Albastrul ochilor tăi

îl aşterni pe masa dragostei noastre: un pat între vară şi toamnă.

Bem o licoare pe care nici eu, nici tu, nici un al treilea n-a pregătit-o:

sorbim ceva gol, ceva de sfârşit.

Ne privim pe noi în oglinzile-oceanului,

               şi ne-ntindem mai iute bucatele:

noaptea e noapte, începe cu zorile,

alături de tine mă culcă.

Paul Celan

Traducerea de Maria Banuş