Psalm

Nimeni nu plămădeşte iarăşi din lut,

nimeni nu ne descântă nisipul.

Nimeni,

Slăvit fii, Nimeni.

De dragul tău

visăm înflorirea Spre tine.

Nimic

eram, suntem, vom fi,

înflorind vom rămâne

trandafirii nimănui.

Cu sufletul în lumină,

cu urma pustie a nisipului în cer,

cu coroana, înroşită

de aprinsul cuvânt ce-l cântăm

deasupra, o! deasupra

spinului.

 

Paul Celan

La Brâncuși, în doi

Dacă Piatra aceasta

ar mărturisi

ce taină ascunde

aici, chiar lîngă

Toiagul acestui Moșneag

s-ar deschide ca o rană

în care te-ai afunda,

Solitar,

departe de Strigătul meu, o dată

cu ele – cioplitele, albele...

Paul Celan

Variante originale ale autorului, reproduse din volumul Brâncuși și Transilvania, Antologie de Constantin Zărnescu, Editura Grinta, 2001, p. 133.)

Mac și memorie

Noaptea, când pendulul iubirii se zbate

Între mereu și nicicând,

Cuvântul tău se-avântă spre lunile inimii

Și ochiul albastru al timpului

Aduce cerul pământului.

De departe, din neagra pădure

de vise, ne doare răsufletul

Și greșeala, cumplit, ne bântuie

ca fantomele viitorului.

Din ce se scufundă și urcă acum

Rămâne doar ce-i adânc îngropat:

Orb ca ochii când ne privim

Sărută timpul pe gură.

Paul Celan

traducere de Cătălina Franco

Anii de la tine la mine

Iarăşi îţi unduie părul când plâng. Albastrul ochilor tăi

îl aşterni pe masa dragostei noastre: un pat între vară şi toamnă.

Bem o licoare pe care nici eu, nici tu, nici un al treilea n-a pregătit-o:

sorbim ceva gol, ceva de sfârşit.

Ne privim pe noi în oglinzile-oceanului,

               şi ne-ntindem mai iute bucatele:

noaptea e noapte, începe cu zorile,

alături de tine mă culcă.

Paul Celan

Traducerea de Maria Banuş