Mac și memorie

Noaptea, când pendulul iubirii se zbate

Între mereu și nicicând,

Cuvântul tău se-avântă spre lunile inimii

Și ochiul albastru al timpului

Aduce cerul pământului.

De departe, din neagra pădure

de vise, ne doare răsufletul

Și greșeala, cumplit, ne bântuie

ca fantomele viitorului.

Din ce se scufundă și urcă acum

Rămâne doar ce-i adânc îngropat:

Orb ca ochii când ne privim

Sărută timpul pe gură.

Paul Celan

traducere de Cătălina Franco