Pentru Radu Țuculescu
Cînd a murit Iosif Vissarionovici Djugașvili
într-o primăvară rece, plumburie, și au sunat
sirenele peste jumătate din lume, s-a lăsat noaptea,
noaptea cea aprigă, de la doliul milioanelor de orfani…
Și atunci mama mea a simțit prima mișcare,
provocată de neliniște sau poate de nerăbdare,
apoi a simțit alte mișcări care i-au transmis neliniștea.
Și o lună mai tîrziu și cu două înainte de termen,
am ieșit într-o lume încă buimacă, lumea aceasta.
Am ieșit cu înalta asistență a lui Iosif Vissarionovici
Djugașvili, poreclit pe drept sau nedrept Stalin –
tatăl meu a fost moașa mea, după cum spune povestea,
dar gruzinul a pus lucrurile în mișcare, după cum aud
vorba vechilor greci, proton kinoun, kinoun akineton.
Nu, n-a fost conspirația medicilor, n-a fost,
a fost doar ultima sa tentativă de crimă…
Liviu Antonesei
5 Octombrie 2019, în Iași
Georgina
RăspundețiȘtergereUimitor… cat de departe ati mers de aceasta data. Personal gasesc mereu motive sa ma rog de sanatate „dusmanilor” mei, cum se zice in popor, dar niciodata n-am ajuns sa vad in propria-mi viata o binecuvantare prin ricoseu. Nu-i tarziu. Viata nu-i facuta doar din clipa nasterii. Personal constat ca-n delirul lor al incercarilor de a-mi opri zborul, ceilalti nu fac decat sa-mi deschida zari nebanuite. Slava domnului pentru „dusmanii” nostri! Daca l-ati iertat pe Stalin, merita si Liiceanu un locsor in inima dumneavoastra buna. Iertare si dezlegare e totuna. De ce v-ati lega de cineva ca el? Imi cer iertare daca abordarea e prea personala… Un fost profesor imi spunea pe vremuri ca experientele noastre unifica perceptiile noastre intr-un mare intreg… Cu alte cuvinte, sunt zile cand toate ti se par agonale, altele cand zici ca Dumnezeu insusi se plimba prin oras si-ti zambeste de la fiecare colt. Mi-e dor de o astfel de zi. Azi raman cu… Stalin al dumneavoastra. Dumnezeu sa-l odihneasca in pace.