Pentru – – .

Boschetele – în care, văd, în vis,

Jucăușe păsări cântătoare,

Sunt buzele tale – melodia ta

E urzită de buzele tale ușoare –

Iată – privirile tale duse

În Cerul inimii, cad atunci desolate,

De sus, pe spiritul meu funebru

Ca stelele pe un giulgiu-adunate –

Inima ta – inima ta! – mă deștept și suspin

Și iar dorm și visez pînă’n zorile clare

Adevăruri ce cu aur nu se pot cumpăra

Și relele de care el e’n stare.

Edgard Allan Poe

1829

Traducerea Emil Gulian