Într-o
clipită
eu am
deschis o sută de cărţi
şi-n
întreg şi pe părţi
dorind să
aflu mijlocul prin care
să constat
natura luminii
eu mergeam
pe grămăjoarele copilăriei
fără să
văd arborele luminii
frânghia
raţiunii mele
duduia pe
cifre
ochii
călătoreau pe rânduri scrise
adunând
bolovanul sensurilor
de la
umerii mei săreau uşoarele trestii
cu
încântare îmi îndoiam coastele
peste
revista vieţii grase
unde
cocoarele utilizează pârghia lui Arhimede
scoţând
găleţi de apă pentru pregătirea prânzului
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu