octombrie 20, 2019

m-ai rugat să te țin în brațe

m-ai rugat să te ţin în braţe iubito şi să te trec strada
dincolo de realitate şi de vis
şi te-am ţinut –
o primăvară întreagă
şi apoi a fost o seară şi apoi a fost o dimineaţă
şi de atunci e dimineaţă mereu în grădina mea
în
cuvintele mele
în tine
şi tu înfloreşti în fiecare dimineaţă dar vine seara
dar vine seara şi ceva rău se întâmplă
şi nu ştiu cum să te feresc de răul ăsta
şi e neînchipuit de greu de vieţuit aşa
dar a trebuit să te smulg din moulin rouge-ul
cartierului
dintre alcoolurile falsificate
dintre florile de plastic
dintre dinţii stricaţi de pucioasă şi ciocolată
din malaxorul istoriilor fără sfârşit
din moarte
erai schimbată –
dar încă erai tu
încă era mirosul tău de fragă răscoaptă pe holuri pe noptieră
în sala de aşteptare
– acum nu mai eşti –
acum vreau să mă ţii tu în braţe ca să nu-mi
plesnească de durere capul
să nu plesnească de durere cuvintele
să nu plesnească de atâta vis toxic
cuvintele
să nu mă pierd
sparg piatră ore în şir ca să uit
de urât şi amar
ca să uit că rădăcinile fiinţei mele sunt între stele
sunt în cuvânt
dar nu pot să te uit
şi-ţi găsesc nervurile încordate printre fibrele pietrei
şi-ţi găsesc cuvintele luminescente
pe daltă

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu