Atât de limpede

o văd şi azi pe Buna mea aplecată deasupra oalelor
îi zăresc fiecare gest. şi fiecare gest era sacru.

şi nu bucate gustam, ci iubire blândeţe şi pace
ea surâzând

privindu-mă cu o bucurie însoţită
de mici tresăriri în colţul buzelor
prin care îmi urmărea
fiecare îmbucătură

încât, abia azi înţeleg adânca ei pricepere

cum mult mai târziu am înţeles deplin
rugămintea unei femei: aş vrea să te cunosc...

şi era tot un act de rugă, de tandreţe şi contopire
între înţelepciunea trupului şi ghesul
tot pe-atât de puternic
al întrepătrunderii

dinspre un alt câmp al înţelegerii:
abia când ruga e la fel de prezentă ca răsuflarea
tot atât de firească şi de ignorată ca respiraţia

vom fi mântuiţi, vom putea mântui, aici
unde moartea are în ultima clipă chipul nostru

în această reîntâlnire cu sine
pe care nici unul din noi
nu o va putea ocoli

Andrei Zanca

http://www.orizonturiculturale.ro/ro_poezie_Andrei-Zanca.html