o văd şi azi pe Buna mea aplecată deasupra oalelor
îi zăresc fiecare gest. şi fiecare gest era sacru.
îi zăresc fiecare gest. şi fiecare gest era sacru.
şi nu bucate gustam, ci iubire blândeţe şi pace
ea surâzând
ea surâzând
privindu-mă cu o bucurie însoţită
de mici tresăriri în colţul buzelor
prin care îmi urmărea
fiecare îmbucătură
de mici tresăriri în colţul buzelor
prin care îmi urmărea
fiecare îmbucătură
încât, abia azi înţeleg adânca ei pricepere
cum mult mai târziu am înţeles deplin
rugămintea unei femei: aş vrea să te cunosc...
şi era tot un act de rugă, de tandreţe şi contopire
între înţelepciunea trupului şi ghesul
tot pe-atât de puternic
al întrepătrunderii
rugămintea unei femei: aş vrea să te cunosc...
şi era tot un act de rugă, de tandreţe şi contopire
între înţelepciunea trupului şi ghesul
tot pe-atât de puternic
al întrepătrunderii
dinspre un alt câmp al înţelegerii:
abia când ruga e la fel de prezentă ca răsuflarea
tot atât de firească şi de ignorată ca respiraţia
abia când ruga e la fel de prezentă ca răsuflarea
tot atât de firească şi de ignorată ca respiraţia
vom fi mântuiţi, vom putea mântui, aici
unde moartea are în ultima clipă chipul nostru
unde moartea are în ultima clipă chipul nostru
în această reîntâlnire cu sine
pe care nici unul din noi
nu o va putea ocoli
pe care nici unul din noi
nu o va putea ocoli
