dacă eu aş fi de piatră şi-ntre noi o apă mare
l-aş ruga pe Dumnezeu
să-şi ia cizmele-n picioarea
dar Domnul nu se încalţă
şi intră desculţ în apă
până la genunchi îmi sapă
dacă tu ai fi la fel
cum sunt eu când nu e El
aş striga pietrelor toate
– niciodată măritate
dar Domnul la cununii
rupe florilor târzii
până la brâu printre vii
– ce faci Doamne
când mă furi când mă trăieşti
niciodată nu ieşi lipsă niciodată nu dai rest
tot mereu mă păcăleşti
până când poate-ntr-o noapte
...pân la ochi
merele coapte!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu