Într-o frânghie viața, în cealaltă suspinele hârtiei,
Astfel așezau norii pe tavanul cerului posac.
Erai pictorul din imensitatea câmpiei?
Eram înghițitorul de săbii din ultimul veac?
O pasăre a coborât pentru războiul din vechi catastife.
Aripile din metalul coşmarului vibrau sub spânzurători indecise.
O nălucă de fum împingea vara în hieroglife
Și din amintirea literelor cavoul înflorise.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu