Ploi de mai

Și cerurile încep să se golească

sub aceleași ferestre închise

un cântec monoton de departe

 

Uneori nu dorm,

cu toate că s-a făcut demult vremea de culcare,

ascult cerurile. Ursuze. Lugubre.

Și aerul neobișnuit de cald al nopții.

Tot mai umed.

 

Câinii se înghesuie pe la uși.

Mă privesc cu tristețe, n-are importanță cât,

doar corcituri de animale cu om. 

Creaturile Lui.

 

Și întâmplare, numai întâmplarea,

grădina, o mare de apă, 

strigătul ploii,

ca un blestem cu tunete

fulgere și mașini de pompieri

acolo 

în adâncul liniștit

o altă muzică de orgă

mă caută

Eli Gîlcescu