Am așteptat să treacă și această zi. Știam că toate minunile țin trei zile. Minunea mea, de care mă bucur, știind-o zi noapte zi, ca un joc al copilăriei, al trăitului pe lângă fiecare urare, dintr-un an al iubirii și al lacrimilor de lumină, de lucruri bune, de pace în suflet, la cumpăna dintre ani, în căutare de locuri primenite, cu bucurii împărtășite, să mă fericească cu un odinioară atât de îndepărtat, atât de aproape, neuitat. Cu locuri, cu prieteni care îmi amintesc nu numai anul, anotimpul, ci și ziua, când starea mea sufletească, acel sentiment puternic și mândru, care a pus stăpânire pe mine, mă fericise într-atât, încât, atașată de un vis, căutându-l involuntar în prima zi a Noului An, a prins contur. Despre acest vis... în altă povestire. Până atunci, un poem din colecția personală, traducerea Elena Buzatu
Cum ar fi dacă
te-aș lăsa să-mi asculți inima
îndeajuns
pentru câte zbateri
odată cu frigul
călătorind în viul umbrelor
clipa de ieri
jumătate de vis
o nălucire
când am ratat sărutul de la miezul nopții
Eli Gîlcescu
What if
such as whether
I'd let you hear my heart
enough
for how many heartbeats
were going along with the cold
traveling in the cores of the shadows
of the yesterday’s instant
half a dream
an illusion
when I missed the midnight kiss
Elisabeta Gîlcescu
Translation Elena Buzatu
2018 Paradise Pines, CA
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu