Iartă-mă. Nu pot, nu ştiu să mă tac mai mult, mai adânc, în tine. Ai plecat,
dar fiecare por din mine este al tău. Te strigă şi mă strigă nechemat de aer_
ul pe care-l respir.
dar fiecare por din mine este al tău. Te strigă şi mă strigă nechemat de aer_
ul pe care-l respir.
Şi ploaia când vine, parcă, se strânge
toată, ca-ntr-un pahar şi mi se varsă,
în mine, ca şi cum l-aş bea.
toată, ca-ntr-un pahar şi mi se varsă,
în mine, ca şi cum l-aş bea.
E mai mult decât dorul. Dorul e atunci când eşti departe şi-l chemi să te aducă, dar nu, nu, e mai mult.
Nu eşti aici, nu sunt acolo, suntem un tot sau un nimic, doar feţele,
chipurile noastre ce stau spate în spate, privesc alte zări
şi
noi ne credem departe. Ce linişte în neliniştea noastră! O simţi?
chipurile noastre ce stau spate în spate, privesc alte zări
şi
noi ne credem departe. Ce linişte în neliniştea noastră! O simţi?
Iartă-mă. Aştept privirile să ni se-ntoarcă şi nu, nu faţă-n faţă să ne privim…
privirea, aştept privirea aceea care se uită în aceeaşi clipă, din acelaşi unghi,
în aceeaşi zare.
privirea, aştept privirea aceea care se uită în aceeaşi clipă, din acelaşi unghi,
în aceeaşi zare.
Am fi unul, atunci, ştii? Aştept.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu