Ploaia din mine

Dorința

Te-aș îmbrățișa acum când ochii-mi plâng,
când pașii-mi tremură în pătura de nea,
când norii de argint purtați de vânt
sunt cei ce îți șoptesc dorința mea.

Te-aș săruta acum în zbor ușor plutind
într-un ajun de zi, când șoimul se rotește
și te-aș iubi ascunsă-n ceață, fiind
doar focul unui vis, ce-adânc mocnește.

Și ne-am iubi dorindu-ne furtuna
fierbinte-a verii, ce va sosi cândva
căutându-ne în unduierea serii,
tânjind după ardoarea mea și-a ta.

Julia Henriette Kakucs

Toamna noastră

m-apasă pe umeri
foșnetul zilei
pasul tău pierdut
pe-un drum fără urme
veștejite se preling
visele noastre
lacrimi de frunze 

desculță alerg
prin culoarea iubirii
așteptând zadarnic
sărutul 
învins
de bolta grea
a toamnei

noastre 

Julia Henriette Kakucs


Ploaia din mine

m-am dăruit ție   
asemeni picăturilor
de ploaie
pământului

m-am prelins
pe corpul tău
umezindu-ți
buzele

în ochii mei
se adună
privindu-te
ploaia din mine

Julia Henriette Kakucs