Ispășire – a săpa o fântână

„Raiul o sete potolită” 

CPA – Katia Fodor: Ispășire – a săpa o fântână

https://antoneseiliviu.wordpress.com/2026/10/10/cpa-katia-fodor-ispasire-a-sapa-o-fantana/

(...) 

Cu uimire,
În timp ce săpa
O fântână
Află că înainte,
Pe locul ei
Era o pădure,
Apoi o vie
După care a apărut
O cetate
Din care au rămas
Cărămizi îngropate
Și scrisoarea
Unui tată
Către fiul său
Dispărut,
După o vreme,
Din nou pădure
Și în cele din urmă
O margine de oraș.
Lin și cuminte,
Fântâna
S-a umplut cu apă
Curată și rece,
Egală cu sine însăși
Răspunzând
Oricărui zgomot
Cu cercuri
Și umbre mișcate.
Atunci a înțeles că
Raiul
Este o sete potolită,
O apă împărțită cu
Albinele și sturzii,
Iar intrarea
Este un pridvor
Din care se vede uneori
Curcubeul
Și se simți împăcat.

Te vei întoarce de Crăciun

... când ploile plâng

lângă o fântâna cu cumpănă

și plâng întruna

ca un blestem zvârlit între lumină și întuneric

de ieri 

gata să ierte totul paladinului fără cap

nespovedit

neîmpărtășit

iar dacă mai avea și altceva pe cuget

înainte de a i se înmuia picioarele

la un cântec de dragoste

se va întoarce 

când ploile plâng

o cruce fără Crăciun

Eli Gîlcescu