1989, Revoluția

Când eram copil

Mă jucam de-a moartea

Închideam ochii şi mă prefăceam mort

Gata, am murit

Să vină mama să mă vadă

Cum am murit

Să-i pară rău

Să plângă toţi de jale

Să vină toţi

Să vadă

Ce copil mininat au pierdut

Să ştie ei cum să mă mai certe

Altădată… 

Dar nu funcţiona

Niciodată…

Nu poţi să te prefaci mort

Asta am înţeles atunci

Când eram copil…

Nu există moarte prefacută

Nu există moarte făţarnică

Nu există moarte în suspans

Nu există moarte pe datorie

Nu există moarte interesată

Nu există moarte conformistă

Nu există moarte traseistă

Nu există moarte complotistă

Nu există moarte manipulatorie

Nu există moarte contemplativă

Nu există moarte indiferentă

Nu există moarte proletară

Nu există moarte intelectuală…

SE MOARE

DEFINITIV

ABSOLUT

SI PENTRU TOTDEAUNA

Voi, acei care nu credeţi,

Să mergeţi

Măcar o dată

în faţa unui tanc

sau TAB

sau măcar a unui şir

de ostaşi înarmaţi

şi să le strigaţi în faţă :

LI-BER-TA-TE !

Apoi să veniţi

Să discutăm

La un pahar de şampanie

Şi fursecuri

Dacă a fost revoluţie

În 1989

Ori ba.

Vitalie Vonc