decembrie 06, 2019

Succubus


Te dezbraci în mine
plină de pofte alergi ca un monstru
ca o nebună
ca un strigoi
în nopțile cu lună plină
mă apar de vraja ta cu usturoi
degeaba, coci în mine lapte și pubertate
ca un câine turbat rupi și lesa din zgardă
nici popa cu agheasmă
nu te poate scoate din trupul meu
ai rămas înrădăcinată ca un drac
vreau sa te îngrop adânc
să nu îți mai aud gemetele
blestemat e cel care te-a născut
cu frumusețile EVEI
mergi cu bicicleta pe strada mea
râd dar în același timp și plâng
te vinzi iadului
îți faci de cap
deschizi bordeluri în sufletul meu
aprinzi lumânări parfumate
te îmbraci cu cea mai sexy lenjerie
plutești cu un picior în raiul plăcerilor carnale
în mine e ora, minutul și secunda 6
o durere mă doboară la pământ
pe nas îmi curge sânge
moartea îmi sufla în ceafă
și dacă această femeie sunt eu
într-un univers paralel
sau o reîncarnare
e clar
în mine trăiește Succubus

Alexandru-Eusebiu CIOBANU

4 comentarii:

  1. ***

    număr nopțile
    obosite de atâta insomnie
    în limanul de gânduri
    nici eu nu înțeleg ce e cu mine
    în cameră dau de corpul meu
    hipnotizat alerg ca un nebun
    către luminițele de la capătul tunelului
    pe drum oasele mele devin un morman de frunze
    mă îngrop singur într-un referat de iluzii
    invoc spiritele
    caria se naște, trăiește și moare
    mâna din mine mă trezește
    e ziuă, a trecut noaptea
    prea repede
    pe foi am înșirat doar goluri sigilate

    Alexandru-Eusebiu CIOBANU

    RăspundețiȘtergere
  2. Poem din scutece

    Iubito
    zugrăvesc în suflet pereții
    cu toată paleta de culori
    mă încarc cu sexualitatea universului
    pentru o clipă sunt în brațele necunoscutului
    în care acel copil interior urlă
    vrea lapte
    vrea să îi schimb scutecul
    să îi alin grijile
    în care aleargă semifabricat
    după o lume inocentă, dură
    dar ce nu vrea...
    mă scufund în fântâna cu vise
    în care mă îmbăt cu iluzia mirajului
    eu nu mai sunt lângă tine spiritual
    complet gol
    îmi pipăi cu buzele și degetele
    goliciunea din naștere

    Alexandru-Eusebiu CIOBANU

    RăspundețiȘtergere
  3. Ardere

    gunoaiele înnobilează
    sufletul
    mințile sunt bolnave
    bisericile crapă
    fără niciun Dumnezeu
    demonii scormonesc Karma
    plângem la icoane
    ne frământăm...
    preoții destramă tradițiile
    ardem, ardem precum o lumânare
    plină de îndoială

    Alexandru-Eusebiu CIOBANU

    RăspundețiȘtergere
  4. Inexistență

    În suflet arde tutunul
    din trup se vindecă vânătăile
    În glasul copilăriei
    îngâni durerea
    în mâinile necunoscute
    rădăcinile au pătruns în carne
    ca niște unghii
    au secerat până la sânge
    toate liniile, toate liniile
    din crăpăturile palmei
    devin un zid pătat cu inexistență

    Alexandru-Eusebiu CIOBANU

    RăspundețiȘtergere