Pe veci

Emanuel Patrascioiu

 

te voi povesti strigătului
(tu îmi vei simți ecoul
ascunsă-n toate spicele de grâu)

voi fi între coapsele tale, 
fredonându-ți geamătul
și ochii tăi de ploaie,

îmi voi adăposti palmele
pe sânii tăi fără cer

iar

T
U

îmi vei
promite pe veci 
buze
ce descriu iasomia,

arată-te iar
în umbra cărnii mele
(să-ți fiu ceea ce par)

Din alb

Emanuel Patrascioiu

 

ascunde-ți vulpile-n mine
tânjește noapte străină
și bate-mă cântec

zidește-mă drept 
sub clipa ta de sân

trezește iarna din alb 
te voi sătura cu struguri de măliniță
acum cât măceșele scârțâie
neștiute
sub gheață

În anonimat

Emanuel Patrascioiu

· 

intră lumină în trandafiri
de când fugim
de capătul lumii

ne mărturisim 
fără scăpare
în adevărul
cărnurilor noastre

grădina târzie
și cerul proaspăt stors
pe sânii tăi moi
te strâng timid
într-o fotografie

ai gust de totdeauna
în poveștile cu îndrăgostiți

aștrii sunt lenți
în anonimat

noi în căință
nu

E prima zi

Emanuel Patrascioiu

· 

e prima zi
în care
nu ai mai numărat
păpușile
de pe asfalt

nu le-ai mai povestit
rănile tale porumbeilor
nici nu ți-ai mai pus
vreo dorință
care să îți semene

te-ai simțit tare straniu

obișnuiai
să le rotești fețele
înainte să-mi întinzi cenușa
pe rochia ta

te-ai maturizat
înainte de vreme

* * *

Emanuel Patrascioiu

astãzi m-am lovit de un fluture alb
nu am apucat sã-l evit

nu stiu ce a rãmas din el sau din mine
niciunul 
nu a reușit
sã-și spunã istoria
pânã la capãt

la sfârșitul sângelui
nimeni nu mai zbura

cerul aratã
a ea
chiar și acum
când spun povestea iadului.