Aici, cu tine în priviri?
Să te iubesc şi să urăsc
Atâtea linii când respiri?
Ce demon te-a născut aproape,
Ce înger mi te-a dat aşa,
Să pot spera când mă priveşti…
Frumoasa mea, străina mea?
Ce caut eu, arzând în toate,
Să mă îngrop în ochii tăi
Doar desenând pe jumătate
Un rest pierdut din anii mei?
Şi întrebarea nerostită
M-a-nnegurat o clipă cum
E ochiul unui cer de iarnă…
Acum, eu tac, ce-ai vrea să spun?
Atunci când te vei pierde-n noapte
După spectacolul sfârşit,
Să ştii c-am vrut să plec cu tine…
Dar te-ai grăbit, dar te-ai grăbit…
Andrei Maftei
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu