o privesc des cu acea atenție neliniștită
cu care oamenii urmăresc focul,
marea sau chipul cuiva care doarme
de parcă ceva esențial pentru lume ar fi trecut prin ea pentru o secundă
și eu trebuie să fiu atent să nu pierd
nu este cea mai frumoasă femeie,
doar cea mai blândă
și cea mai puțin sigură de ea în expresie
mai mereu e bucuroasă și încrezătoare,
dar uneori tace atât de mult,
încât am impresia
că ascultă altă viață decât a mea
are un fel straniu de a se mișca prin lume, unduios, ușor absent, șfichiuitor,
și totuși devastator, ca și cum trupul ei știe ceva ce mintea încă nu a aflat
când își ridică ochii spre mine, simt, aproape rușinat, că viața poate fi
simplă de tot și tare grea în aceeași vreme
într-o seară a rupt pâinea cu mâinile,
iar pe degetele ei rămăseseră firimituri
și puțină sare
lumina era slabă, afară trecea un tramvai, cineva râdea pe stradă, iar ea nici măcar
nu bănuia că pentru două secunde
toată existența mea se adunase acolo
nu în idei, nu în marile răspunsuri,
nu în cărțile prin care încercăm
să suportăm mai elegant moartea
se află viața
poate în lucrurile acestea fragile:
aburul unei cești, umerii femeii iubite,
felul în care îți spune „vino”,
fără să folosească vreun cuvânt
iubirea începe exact aici:
nu când îl idealizezi pe celălalt,
doar când simți, fără să poți demonstra,
că în prezența lui lumea
își pierde mult din falsitate
o mai văd uneori mergând prin casă,
cu părul strâns neglijent, cu tălpile goale
și mă lovește gândul că omul poate trăi
o viață în jurul unei singure prezențe,
că toate ambițiile, teoriile,
toate formele noastre de inteligență
pot deveni ridicole în fața unei ființe care
își ridică obosită mâna și-și atinge fruntea
de parcă în ea s-ar afla adevărul,
greutatea, și toată sarea pământului
tulburător este că ea nu știe
își trăieste firesc fragilitatea, durerile,
micile bucurii de seară, oboseala,
gesturile imperfecte fără să știe măcar
că pentru cineva a devenit
locul interior
în jurul căruia se așează lumea
poate aceasta este iubirea adâncă:
felul în care o ființă omenească, trecătoare, contradictorie, vulnerabilă,
ajunge să poarte pentru tine
mai multă realitate
decât restul lumii la un loc
